Categorie: Proză scurtă

Liniştea domnea compactă printre şirurile de rafturi înalte până la tavan. Sala în care lucra el putea să fie foarte bine un buncăr, cine ar fi ştiut că nu e? Nu avea ferestre, aşa că nu vedea cerul decât la sfârşitul programului. Prin lumina artificială scursă din plafon, turnurile clădite din hârtiile pe care urma […]

Scena este împărţită în două de un perete, în stânga aflându-se biroul secretarei, iar în dreapta cel al directorului. Peretele despărţitor este mai degrabă sugerat şi nu trece de jumătatea scenei pentru a oferi spectatorilor, inclusiv celor din primele rânduri, o vedere panoramică. Pentru comunicare, este prevăzut cu o uşă. În funcţie de posibilităţile scenice, […]

Trecuse de ora două când maistrul Aldea observă că Stamate căruia tot atelierul îi spunea Păcălici îşi lăsă strungul să meargă în gol şi ieşi în curtea interioară. Mai făcuse el şi în alte nopţi la fel că deh, lucrul în tura de noapte e mai greu şi se întorsese când se crăpa de ziuă, […]

Într-una din zile s-a zvonit în sat că Sfântul, de fapt nimeni nu ştia exact cum îl cheamă, găzduia de câteva zile la Tudor al lui Bacalu şi ştirea a produs senzaţie. Nu erau rudă, foarte puţini săteni se bucuraseră de privilegiul de a-l fi întâlnit o dată sau de două ori prin pădure şi […]

Împinse vertiginos paharul pe suprafața lucioasă a mesei, vărsând picul de vin rămas, stropindu-și totodată și cămașa decolorată, ce o purta în acea seară de octombrie. Privi în jur apatic, scărpinându-și ceafa lată; cârciuma era la fel de goală cum o găsise cu puțin timp în urmă, pleoscăitul monoton al unui bătrân beteag și zumzăitul […]

Odată, de mult, se făcea că pe pământ nu era lumină. Nici mare nevoie de ea nu aveau oamenii, tocmai pentru că pe atunci nu învățaseră să crească mâini, picioare și nici măcar capete ovale. Pe atunci, Dumnezeu le lăsase doar un întrerupător la intrarea în suflet pentru a se putea cunoaște mai bine, atât […]

Glicina avea muguri mari, gata să pocnească şi din loc în loc, frunzişoare albicioase se desfăcuseră timid. Fetiţa ridică ochii şi văzu frunze mai mari, mai verzi, sus de tot, lipite de balconul de lemn, cu scânduri ascuţite, închipuind boboci de crin, vopsite şi ele în verde. Era linişte. Casa  lui Mima părea fără suflet. […]

Motto „Munca fiecărui om este portretul său” (Samuel Butler) Partidul află totul. Nu era necesar să îi spună nimeni acest lucru, îl ştiau cu toţii, de la ultimul îngrijitor de grajduri şi până la contabilul-şef. Problema lui era că furturile, începute odată cu numirea lui în funcţie, nu încetaseră nici după ce mai angajase doi […]

De câte ori nu auzim în jurul nostru o gamă atât de variată de minciuni convenţionale, complimente fardate, tocite şi în care nu mai crede nimeni, de genul: – Vai ce bine aţi făcut că aţi venit pe la noi, chiar ne plictiseam să ştiţi, când musafirii deschid pe neanunţate uşa gazdelor. Sau: – Plăcinta […]

Viața e un noian de reflexii. Sau de reflecții, că tot se poartă astea pe Facebook. Atât. Mi-a trebuit ceva timp și o plimbare lungă prin cel mai rău famat cartier al orașului, ca să realizez asta. Ca persoane, nu depășim mai mult decât statutul unei păreri. În ziua când mi s-a dat pe mână […]

-1- – Ioano, tu crezi în spirite, dubluri pe altă lume sau pe astă lume? – Ce naiba vrei să zici? Ioana îl privi sictirită. Mereu vii acasă cu câte o idee dementă. Nicu își aruncă hainele în dezordine prin cameră , pradă unei mari agitații. Ioana se pieptăna în fața oglinzii la fel de […]

Da, dragă. Mă mai auzi? Că de cînd a surzit Tase, m-am obişnuit să întreb din cinci în cinci minute. Ţi-am zis că a murit Sandu, prietenul lui Tase? A, ţi-am zis dar am uitat. Nu ne-am dus la înmormîntare că era departe. Nu mai avem bani de benzină decît pentru urgenţe. Mă crezi că […]

Pandele s-a supărat că i s-a micşorat pensia şi s-a gândit să protesteze. Să protesteze energic. Aş cum n-a făcut-o el niciodată în viaţa lui. Se apucă şi trimite o scrisoare concepută în termeni politicoşi dar fermi primului ministru. Factorul poştal vede cui era adresată scrisoarea (ce-o fi având ăsta să-i spună primului ministru?) şi […]

Poate vi se pare ciudat că stau și vă vorbesc liniștit despre un lucru atât de îngrozitor ca un asasinat. Da, un asasinat, așa se numește ceea ce am făcut și nu știu de ce aș încerca să-i schimb numele. Nu, nu a fost omor din culpă, vezi art. 178, C. Penal, ci un asasinat […]

Rolul acestei scrieri nu este să explic motivul pentru care l-am ucis pe Agopian. Nici să descriu cum am făcut-o. Nu mă mândresc cu fapta mea, dar, nici nu o regret. De altfel, a fost de ajuns să iau viaţa unui om pentru a înţelege că a fost cel mai important lucru pe care l-am […]

Puțin adus de spate, bătrânul pășea alene, oprindu-se din când în când, privind cu amărăciune cum dealul îngălbenit de vreme căpătase o aureolă strălucitoare, vie; cerul fu învăluit de-o culoare caldă, asemănătoare focului, ce se-ntuneca treptat, preschimbându-se  într-un vișiniu intens, ca mai apoi să devină negru. Ciripitul vesel al păsărilor, ce umpluse aerul înăbușitor din […]

Era un început rece de seară și toată lumea încerca să se strecoare cât mai devreme la căldura unui cămin. Grăbită, în metrou, reuși să ocupe un loc la geam, lângă un turc îmbrăcat într-o uniformă de muncitor la ceva șantier, grăbit și el să ajungă să-și lepede acea costumație care știa bine că miroase […]

Sunt in bucătărie. E duminică dimineaţă. I-am dat mamei micul dejun: păine prăjită, ou moale şi lapte cu nes. Am spălat vasele. Am pus ibricul de cafea pe foc. Fereastra bucătăriei e deschisă spre grădină. Văd ultimele lalele galbene şi roşii ale căror cupe mature, grele, se leagănă uşor în briza dimineţii. Uşa de pe […]

Nu a fost o străfulgerare comună a celor două inimi , nu a fost remarcarea ritmului în care bat alternativ sau a reliefului intrinsecilor ce parţial coincideau, suprapunându-se. Nu a fost un sentiment dominat de tiparele universale ale formelor ,contururilor,mărimilor. A fost o iubire blocată doar în creier, pentru că niciunul dintre cei doi participanţi […]