Da, un nou concurs. Întrebarea e că nu ştiu ce se va întâmpla după acest martie. Jules Verne când a scris 20 000 de leghe sub mări, lansând roman după roman şi provocare după provocare nu s-a întrebat dacă are acoperire şi ce se va întâmpla dar astea-s poveşti petrecute tare demult, hăt, acum un […]
Categorie: Proză scurtă
Natură moartă cu semințe
Când B. a fost invitat de către vânzătorul de semințe să cumpere, un kil două, nu mai mult, a răspuns politicos că nu pentru asta venise în piață și că nu dorea să cumpere oricum nimic. De fapt, îi spuse el vânzătorului, o luase prin piață doar pentru a-și scurta drumul către fabrică, acolo unde […]
Actele vă rog!
Plecasem dimineața pe la şase din Rupea cu gând să ajung până seara în Bucureşti şi căutam să conduc mai degrabă prudent decât în forţă, bucurându-mă în gând de fiecare kilometru câştigat. Pilotam pe atunci un Wartburg 353 pe care-l poreclisem pe scurt Willy şi pe care, aflând-mă la Belgrad, îl primisem din Eisenach după […]
Întors din Siberia în ’49
Întors din Siberia în ’49, trecut bine de prima tinereţe, bunică-meu, Ionică Radu, începuse să-şi verse amarul stricînd horele din sat. În opt ani de lagăr acumulase energii nebănuite, pe care le descătuşa acum iute, în băutură şi bătăi cu pumnii goi fără nici o miză, cu puţinii amatori disponibili. Cei din leat cu el […]
O scenetă banală
Avertisment Mă simt dator să atrag atenţia Măriei Sale Cititorul că aceasta este într-adevăr o scenetă banală şi dacă se grăbeşte sau are altceva mai bun de făcut, poate să sară lejer peste ea. O schiţă în care acţiunea decurge linear şi în care nu se petrece nimic important. Dacă vreţi, vă spun tot eu […]
Fugiţi, mortul!!!
De unde şi până unde, Ghiţă Pălămidă ajunsese la concluzia că îl înşeală nevasta şi pentru asta era în stare să îşi ia lumea în cap. E drept că nu avea nici o dovadă dar el nu mai putea dormi şi începuse să se usuce pe picioare. Se transferase cu serviciul de la Administraţia Pieţelor […]
„Grădina cu trandafiri” – Anca Goja
Deschise ochii şi văzu deasupra, proiectate pe cerul de un albastru perfect, frunzele de un verde închis, puţin prăfuite, ale unui tufiş. Aerul începea deja să se încingă, iar păsările îşi cântau ultimele triluri ale dimineţii. Stătea culcat în iarba şanţului, întrebându-se unde se află şi cum ajunsese acolo. Se ridică icnind, puţin ameţit, se […]
Scenă: stradă liniștită, zi de duminică
Până în ziua aceea, singurătatea nu îl deranjase cu adevărat pe Sergei Aleksi. Era o primăvară, una oarecare, într-un an la fel ca mulţi alţii din viaţa lui. Observase că odată cu trecerea timpului începea să uite anumite lucruri. De exemplu, i se întâmplase să nu îşi amintească unde și-a pus ochelarii cu ramă groasă […]
Despre copii, jocuri şi animale
Naiba ştie de ce mă încăpăţînez să revizitez mereu aceleaşi locuri. E un sătuc lipsit de străzi asfalate, cam secetos vara (nici urmă de pîrîu, islaz, lac) şi care devine groaznic de noroios după orice ploaie zdravănă. Cînd eram mic, luam cizmele de cauciuc ale bunicului ca să străbat curtea după ploaie, şi rămîneam înglodat […]
De câte ori mai poți muri?
Am murit. A treia oară! Veți spune cum e posibil și câte vieți mai am? Uite…așa! Mi-au mai rămas vieți la jocul acesta al trăirii. Îmi simt încă inima bătând și pe deasupra mai bate și cu puterea unui ciocănit enervant. Ușa însă rămâne închisă, ferecată! Între timp mi-am adăugat niște lacăte, siguranța mea este […]
Conferința
Profesorul cu pulover roz în nuanța florilor de cerceluș și fular în carouri gri cu alb începe să devină un bătrân frumos, ușor adus de spate. Grizonat, aproape alb, nu și-a pierdut vioiciunea din priviri. Inteligență ascuțită și multă bunătate răzbat din strălucirea ochilor verzui, singurii care și-au păstrat tinerețea, iar când zâmbește, tocmai această […]
Satul (Din vis în mormânt, Partea I)
Întotdeauna a fost uimit de felul în care merg lucrurile… Sau mai precis, de felul în care lucrurile nu se schimbă. De fiecare dată când gândurile i se întindeau pe cei mai frumoşi nori rătăciți într-o atmosferă pozitivă, o pată uriaşă de smoală începea să curgă peste acest tablou. Aşa era mereu! Spiritul lui se […]
Ultima pagină
Sunt scriitori care se așează în fața mesei de scris împinși de un puseu de imaginație de moment care-i acaparează și îi aduce în stadiul de a da naștere unor personaje incomplete. Sunt scriitori care nu oferă personajelor lor decât un început memorabil, iar mai apoi le lasă libere în voia propriilor sorți. Sunt scriitori […]
Grădinaru
Grădinaru este o apariţie pasageră pe la începutul romanul meu, Escroc SRL. Era cumnat cu bunicul şi avea vreo 45 de ani pe atunci. Deci unchiul ăsta, Costel, chiar a existat (mai trebuie s-o spun? :) ) Bunicul îl poreclise Grădinarul datorită grijii excesive pe care o avea pentru grădina din faţa casei. Întîmplările descrise în […]
Am învățat să scriu
27 Ianuarie 2010. Intru în sala de repetiții a lui Alex din Strada Traian. Facem cunoștință, schimbăm câteva vorbe și îmi arată setul de tobe. Era așezat în partea stângă, imediat după intrarea în încăpere. Nu știam atunci, dar era prima și ultima oară când aveam să-l văd în poziția aia. Alex ia chitara albastră […]
„Pâine!” sau Despre cuvintele care sunt departe de a fi de ajuns
Ne aflăm înaintea Paştilor din 2014 – praznic extrem de important, deoarece, în aceeaşi zi, vor sărbători trei mari comunităţi religioase: creştinii, atât catolici, cât şi ortodocşi, vor celebra Învierea Mântuitorului, iar mozaicii vor serba Pesah-ul – Paştile evreilor, amintind de eliberarea din robie şi ieşirea din Egipt sub conducerea lui Moise. Mai exact, ne […]
Ce să fi fost?!
Duium de timp s-a scurs de-atunci… În Zilele Babei să se fi întâmplat?! Da, cum îţi spun, copile! Erai de-o şchioapă. Să fi împlinit în primăvara pomenită patru-cinci ani. Sigur cinci! Mi te lăsaseră de cu seară ai tăi în grijă. Se duceau la oborul de la Novaci. Gândeau să li se lumineze acolo. Tată-tău […]
Declaraţia lui Gianni Abruzzino
Îl puseseră în capul mesei lungi din încăperea de Consilii. Situat opozabil, un commissario di polizia, sosit imediat după semnalarea evenimentului, îl ţintuia derutant. Oficialul îi ordonase cu severitate să pună pe hârtie ce cunoştea despre făptaş. Se conformase fără tragere de inimă, căci nu mai scrisese… nu mai ştia de când… Încolo, momentul îl […]
Efectul fluturelui
Lucrurile sunt unite prin legături invizibile; nu poți culege o floare fără a supăra o stea. (Galileo Galilei) Nu, nici un locatar nu avusese fabuloasa idee de a sări în gol de la etaj, deși albia râului, spărgându-se în zeci de vălurele înspumate, ar fi putut atrage sinucigașii ca un vârtej drăcesc, hipnotic și letal. […]
Sunt exoscheletul unei ficţiuni
Cuvintele au intrat în fază terminală. Cineva trebuie să se facă purtătorul lor de cuvânt. Nu mai ştiu dacă am ales sau am fost ales dar viaţa merge înainte. Chiar şi tăcerea este un mod de a privi şi înţelege lumea. Mai ales că durerea naşte durere. Când a început totul? Aş putea să zic […]
Mărturie scrisă asupra împrejurării în care proprietăreasa a urlat ca o vacă
Nu, i-am răspuns proprietăresei, nu sunt supărat. I-am răspuns fără să o privesc în ochi, cu oarecare jenă, nu față de ea ci față de propria mea condiție, căci nu puteam, desigur, explica acea furtună de nisip a cugetului meu, care își depusese straturile unul peste altul, îngreunându-mi simțurile, reacțiile, alterându-mă și reducându-mi conștiința la […]
Prieten cu teroriştii
Dintre ştirile zilei, cea mai importantă părea să fi fost o notiţă aruncată printre ,,puricii” de la sfârşitul ediţiei privind faptul că luna care de abia începea, conţine o zi neagră pentru preşedinte. Dar trecuse neluată în seamă de nimeni. Într-un reportaj de la mijlocul Magazinului, cineva relua de mult uitatele relatări despre călugării budişti […]