Revistă de literatură și alte mofturi
No, thank you - editura Herg Benet, 2014
Kyparissia - editura Litera, 2020
De ce-am vrut să citesc cartea asta? Pentru că Elif Shafak e pe val sau pentru că e una dintre vocile puternice care luptă pentru drepturile omului sau pentru că ştiam că o să găsesc nişte reţete/meniuri noi? Nu ştiu, curiozitatea a învins şi am reuşit s-o termin. Se spune că scriitorul trebuie să vină […]
Îmi place să încep o recenzie cu lucruri bune, pentru că oricum am numai lucruri bune de spus despre Sandra Cisneros, dar editura Hecate mai are niște treabă de făcut – în primul rând să scrie corect numele scriitoarei pe copertă -, dar să lăsăm frivolitățile și tot ce n-are legătură cu povestea în sine. […]
Acum nişte ani, când a izbucnit fenomenul Ferrante, am citit repede primul volum din tetralogie, Prietena mea genială, mi-a plăcut, nu mi-a displăcut, dar n-am trecut la volumul al doilea, pur şi simplu. Pe urmă am sărit direct la Frantumaglia, recunosc că m-a atras cuvântul ăsta. Nu e vorba de un roman, ci de o […]
Încă puțin, încă puțin, nu te mai foi, e bine acum? Mai spune ceva, bun, cred că ești gata, să nu uiți ghiozdanul, și, pentru orice, mă suni, da? Înainte să-și acopere copilul, îl îmbrățișase de câteva ori, astea erau îmbrățișările de dimineață, puține în comparație cu ce urma când Dallas se întorcea de la […]
Niciodată nu fuseseră atâția bărbați în uniformă la noi la facultate. Aveau fețe serioase și țineau câte o mână pe armă. Mi se părea că sunt arme de jucărie, doar privirile opace ale celor care le purtau confirmau că sunt reale. Se umplea aula: jos, unde îmi plăcea să stau la început de an și […]
Raymond s-a întors spre perete, a închis ochii și a început să numere: unu…doi…trei…Toți copiii au luat-o la fugă, ridicau praful în goana lor și, până a ajuns el la zece, fiecare se pitise într-un colț de magazie, după o mașină parcată unde începeau scările spre partea nouă din Loverval, în prăvălia doamnei Jeanne, după […]
Adevărul e că interacționez foarte puțin, cât de puțin se poate, spre deloc, cu vecinii – pentru că majoritatea nici nu salută dacă nu-i salut eu și e moda firmelor în bloc, deci oamenii se tot schimbă -, cu portarii – și ei cam vin și pleacă, unul era amuzant, nu mai știu cum îl […]
Ne-am dat jos din telecabină și cineva a strigat: Iete Santorini. A fost cea mai dogoritoare zi din august, toată lumea din grup se plângea, eu mă bucuram, poate și pentru că mă fofilasem și nu duceam niciun rucsac și nicio geantă dintre cele grele. În fond, cine v-a pus să luați atâtea chestii?, gândeam. […]
Era o carte groasă, avea coperta galbenă, cu scrisuri şi desene pe ea, şi era un fel de manual. Într-o duminică de vară, când mama era plecată la piaţă, tata s-a hotărât să ne înveţe engleza pe mine şi pe sor-mea, Lia. Nu ştiam decât chestii simple, ca I love you, thank you, hello şi […]
Ai făcut-o, ai făcut-o, mi-am spus. Nu era mare lucru, în fond: un profil fals pe un site de întâlniri. Am atașat o poză de-ale unei actrițe latino, Angie Cepeda, de când avea douăzeci de ani și în care n-aveai cum s-o recunoști, pentru că era nemachiată, și mi-am ales numele Caroline, cum se numea […]
Încep cu începutul: citesc pe copertă ce au spus cei de la The New York Times despre roman: „plin de dialoguri fruste” și cred că „frust” este chiar unul dintre cuvintele potrivite. Cartea a fost nominalizată la Man Booker Prize în 2018 și a câștigat Costa Book Awards în 2019, premiu pe care l-au luat […]
Înainte să deschidă ușa, mama se uită pe ochean și, dacă tocmai trece vreunul dintre cei cu ureche de elefant, așteaptă toți trei, chiar se dau câțiva pași în spatele ușii, deși mama le repetă că nu mai e nicio problemă. Nu întotdeauna se vede clar pe vizor pentru că lumina nu se aprinde la […]
E un moment bun să alegem o carte despre natura omului, care nu s-a schimbat odată cu trecerea anilor. Înainte să ajung la povestirile lui Andrić, am citit „Cronică din Travnik”, un roman scris de el cu trei ani înainte, în 1945, și care arată nevoia și capacitatea lui extraordinară de a înfățișa o varietate […]
E cel nou, a șoptit o colegă din prima bancă. Mai bine venea ăla sexi și la noi, s-a bosumflat altă fată. El mi-ar plăcea să stea în fața clasei, să se plimbe încet și să ne tot povestească. Lasă-l, măi, că-i căsătorit, i-a născut nevasta al doilea copil, a și venit cu el, […]
E ultima dată când suntem în casa asta, am bătut două sute cincizeci de kilometri de la Bucureşti ca să hotărâm ce flecuşteţe vrem să mai luăm cu noi. Stau pe un scaun la bar, asta ne-a încântat de la început: că avea bar şi că puteam să ne cocoţăm pe scaune înalte, de […]
„O carte dură despre Brazilia“, am auzit înainte să citesc „Oraşul în mantie purpurie“. Ştiam doar că autoarea, Aslı Erdoğan, e o scriitoare turcă, aşa că am vrut s-o citesc. Până la Aslı Erdoğan am citit cu atenţie doar doi scriitori turci: Orhan Pamuk şi Elif Şafak, şi când am văzut că Pamuk spune […]
E a nu ştiu câta oară când încep povestirea asta pentru că nu mi-era clar cine trebuie să fie în centrul ei. Iarna trecută am citit „Diego & Frida“ a lui J.M.G. Le Clézio şi mi-am notat cu un creion roşu, neascuţit, pe ultima foaie, cea albă – adică bej: de verificat Tina Modotti. […]
Pe dreapta străzii se vedea un camion, nu un camion, mai degrabă un autovehicul cu partea din faţă de camion, dar dezbrăcat de acoperiş pe restul corpului. Şi acolo stăteau pepenii, nu m-am uitat cu atenţie la ei, poate ar fi trebuit, nu erau verde-închis, ci vernil cu dungi mai închise la distanţe egale, aşteptau […]
Marele clişeu legat de femei: pantofii. Unele parcă n-ar şti, aşa că îl împănează în continuare: le vezi pe stradă în pantofi cu toc subţire, înalt bine, şi câteva reuşesc să meargă drept-aproape normal, dar altele n-au cum, pentru că unii pantofi sunt cum sunt, aşa că labele picioarelor se sprijină pe partea din faţă […]
Ara se descurcă foarte bine cu hărţile, că sunt pe hârtie sau în telefon, n-are treabă, dar fără ele e la fel ca mine. Odată am zis să-mi iau un reper şi am ales o maşină roşie cu un număr care-mi plăcea. N-am mai găsit maşina la întoarcere şi m-am învârtit pe aceleaşi străzi mult […]
Şoferul autocarului deschisese doar uşa de la mijloc pentru că nu-i plăcea să mişune pasagerii întruna pe lângă el, să-i pună câte o întrebare sau să-l salute. Înăuntru erau deja două femei, cumnate şi vecine, un cuplu de tineri, în spate de tot, şi încă trei fete, colege de facultate, când au urcat Calista – […]
Calendarul din dormitor, cel din birou, cel de pe măsuţa din sufragerie, care a rămas goală după ce am scos telefonul fix şi cel din bucătărie aveau înconjurată cu pix roşu şi îngroşată bine o dată: 12 iunie- era data stabilită să vină Pantaleón Sucre în Bucureşti. Când am aflat c-o să fie aici-aici am […]