Revistă de literatură și alte mofturi
No, thank you - editura Herg Benet, 2014
Kyparissia - editura Litera, 2020
Eu stăteam la masă cu părinţii şi nişte prieteni, el stătea cu un grup de băieţi, toţi mai urâţi decât el, eram eu convinsă, ne pândeam unul pe altul, ne ridicam în acelaşi timp şi ne întâlneam întâmplător la bufet, nehotărâţi în faţa prăjiturilor. Ne uitam unul spre celălalt şi eu mă întrebam cum mă […]
Trecea pe lângă nişte maşini parcate: străluceau toate, unele pentru că fuseseră spălate şi bătea soarele de mai pe ele, altele pentru că erau pline de praf şi bătea soarele de mai pe ele. Eva s-a oprit pentru că avea o frunză lipită de talpa pantofului. A încercat să scape de ea, ţintuind-o cu vârful […]
Mă angajasem pentru că mi-a plăcut numele, pentru că Ishi m-a convins că doar eu pot să calmez maimuţele şi elefanţii şi mi-a promis c-o să am o groază de timp să citesc ce vreau, pentru că mă amuzau poveştile în care vreo fată fugea cu un acrobat, pentru turcoazul cortului central, pentru că Orhan […]
Abia la douăzeci de ani am putut s-o înţeleg pe Clara, mai bine zis să simt ce, poate, simţise ea. Prima dată când l-am văzut pe Louis m-am oprit din mers – el era pe partea cealaltă a gardului de leandri albi de pe faleză – şi m-am gândit: Ce serios arată. Ştiam cine e, […]
Ziua aia are culoarea spicului de grâu. Nu dau culori tuturor zilelor, doar unora, când revin deodată peste mine și-mi arată singure ce culoare sau ce gust au avut. Pentru gust, nu sunt sigur încă. Eram ceea ce se cheamă un băiat, ce spun, băiețel, eram în vacanța dintre clasa a treia spre a […]
-Săru-mâna, mama-i acolo? -Să creşti mare, mămică…da, Larisuca, e aici, a venit să-mi citească şi mie contoru’ şi să vadă ce-i cu veceu’ ăla de curge. -Bine, dă-mi-o şi mie, mamaie. -Da, mămică, acum…da’ ce se-ntâmplă cu ţara asta? De ce nu se linişteşte oamenii? Larisa îşi roteşte ochii spre tavan şi soarbe din cafea. […]
Avea douăzeci de ani, urechile înroşite, mâinile pe o agendă plină cu scris verde şi privirea fixată pe numele străzii: Nicolae Golescu. A scos plăcuţa din geanta de pe umăr, s-a uitat în toate părţile şi a fost mulţumit că ajunsese cu noaptea în cap şi oamenii încă dormeau. Plăcuţa o fabricase el în atelier […]
-Aşteptaţi acolo, vă rog, până rezolv eu totul la recepţie, le-a spus Wade Marsh şi le-a indicat nişte fotolii albe din hol. Cei trei spanioli s-au uitat la candelabre, la decoraţii, la pozele cu regina Angliei de pe pereţii roz spălăcit şi la majordomul cu mustaţă neagră şi vestă dungată. -Ce-o să se bucure Ami […]
Andy se apropie de gang în timp ce-şi freacă mâinile înroşite de frig. -N-ai ceas? îl întreabă Mia cu voce răstită. Puteai să zici că n-ajungi, oricum doar pe mine m-au chemat. O pupă pe obrajii îngheţaţi, îi arată încheieturile mâinilor, se strâmbă la ea mărindu-şi ochii şi o ia înainte. -Avem timp, e la […]
Când Leti s-a mutat în cartier, în spatele blocului era un teren cu buruieni şi câteva flori roşii, pe care băieţii, toţi în jur de doisprezece ani, le luau în picioare în timp ce jucau fotbal, imediat cum ajungeau de la şcoală. După câţiva ani n-au mai jucat fotbal, s-a vorbit mult despre un parc […]
Evi stătea pe veceu, răsfoia o revistă cu peisaje din insulele Pelagie şi, ca de fiecare dată în ultimele săptămâni, se oprea la imaginea unei plaje din care pornea un dig care se avânta în mare, nu era niciun om pe dig, doar nişte bănci şi un acoperiş alb strălucitor în capăt. Pe una dintre […]
În curtea din spatele casei aveau un leagăn de trei persoane, chiar patru dacă se înghesuiau puţin, şi de acolo vedeau muntele, uneori acoperit de ceaţă, alteori bătut de soare. Nu era un leagăn în care să te dai tare pentru că era greoi şi era aşezat foarte aproape de gard, era mai mult ca […]
Când am intrat la facultate era un serial la televizor, în care toate femeile purtau văl. Nu erau ca vălurile pe care le văzusem eu în realitate, închise la culoare, şi nici femeile nu erau foarte machiate, cum mi se păruseră mie cele întâlnite. Erau văluri colorate şi uşoare, şi pluteau sau se lipeau de […]
Paul s-a oprit în faţa casei cu numărul 79, a recunoscut cele două basoreliefuri, s-a luminat la faţă şi a deschis uşa. A întârziat o clipă cu mâna pe clanţa rece. Dinăuntru a apărut o fată cu un şorţ roşu şi păr arămiu, care l-a salutat zâmbind şi i-a făcut semn să o urmeze. -Vicky, […]
În prima duminică după terminarea clasei a cincea, trecând pe unul dintre podurile de peste Dâmboviţa, am zâmbit unui băiat cu părul strâns în coadă, am văzut un şobolan trecând repede printre picioarele oamenilor, şi i-am auzit pe mama şi tata hotărând că trebuie să învăţ spaniola şi nu italiana, aşa că după două săptămâni […]
Eram la Barcelona, îl ascultam pe Juanes întruna, am schimbat trei locuinţe în câteva săptămâni şi mă plimbam prin toate librăriile cu „Istanbul”-ul lui Pamuk la vedere, până când cineva era atras de copertă, lua un exemplar şi se aşeza la coadă, fiind convins că e alegerea lui. Încă nu scrisesem nimic în afară de […]
N-o să spun de ce nu-mi plăcea sau nu-mi venea sau nu suportam sau evitam să vorbesc la telefon. Ca mai toate comportamentele ciudate, poate îşi avea originea undeva în copilărie. Cert e că era o corvoadă, ceva ce nu făceam decât în mod excepţional. Toate astea el nu le ştia când mi-a scris la […]
Ieşeam din clădire mestecând gumă cu gura deschisă. Totdeauna apărea câte o vecină şi mă privea aşteptând să fie salutată. Aş fi vrut să-mi vadă limba roşie de la colorant când spuneam bună ziua şi să ştie că nu era de-aici, guma, era din străinătate, şi deci avea cu totul alt gust decât astea ale […]
Înainte să iasă pe poarta liceului Ada l-a auzit pe Matei plângându-se că s-a lovit la gleznă exact cu două zile înainte de meci. ‘Orice-ar fi, eu joc’ a spus şi ceilalţi au râs şi l-au bătut pe spate, unul chiar a-ncercat să-i sară în spinare. Ada i-a zâmbit când s-a despărţit de grup, iar […]
– Ieşiţi din gară, traversaţi şoseaua, urcaţi scările…ah, aveţi grijă, că sunt ca vai de ele, şi pe urmă daţi de parc pe dreapta. Şi fix în faţă e o casă cu perdele albe, frumoase. Acolo e. Ea a mulţumit. Scările de piatră erau obosite, mâncate de timp şi de toate bagajele care coborâseră în […]
Ţârâitul alarmei de la mobil, erai deja treaz, s‑ar zice că nu ţi‑a trecut niciun vis pe sub pleoape noaptea întreagă, după cearcănele lipite sub ochi, taxiul tăcut cu mişcările tale nervoase de aparentă indiferenţă, orele de aşteptare prin aeroport, dacă te grăbeşti mereu, cine‑i de vină, cursa ta, când se anunţă odată, doar n‑o […]
Drumul cu autobuzul de la Valletta la Bugibba durează între o jumătate de oră şi o oră. Înăuntru aerul condiţionat e la maxim, dar lumea încă îşi face vânt când urcă şi lasă în urmă căldura de-afară. Majoritatea scaunelor sunt aşezate în sensul de mers al autobuzului, dar sunt şi câteva perechi orientate invers. Care […]