Categorie: CREAȚII LITERARE

l   Și anul acesta vor cădea o mulțime de copaci! Prea subțiri, luați de vântul prea puternic, vor fi doborâți în toamnă, sau poate chiar mai devreme, dacă vara va fi destul de generoasă în furtuni. Copacii rupți de vânt vor fi răspândiți oblic printre puținii vecini rămași în picioare. Înainte să cadă, arborii […]

Ce împletește ea ziua, eu desfac seara. A doua zi dimineață îi dau din nou “cadou” ața făcută ghem ca să împletească ciupici la nepoți, și de fiecare dată se pune pe treabă cu avânt. Nu-i face mai mari de-o palmă, că doar așa vă mai știe, de copii mici; atunci când vă mai știe. […]

– Cine sună-n halul ăsta? Deschideți voi, se aude mama din bucătărie. Mă ridic și ies din cameră. Pe hol, tata vine și el. – Ce dracu?… Ajung primul și deblochez yala. – Dă-te, bă! dă buzna Matei. Mă împinge la perete și fuge în bucătărie. Lasă în urmă picături mari de sânge. În spatele […]

  Uite cum lasă, că o ia toți dracii, uite în ce hal e oglinda asta! A-nțeles că dentistu’-ți recomandă să te freci cu ața aia printre dinți ca să nu tragă cariile la tine, da cum Dumnezeu îți sar resturile la douăj de kilometri fix pe oglinda de la baie? Mazaci de copii! Seamănă […]

Ne-am dat jos din telecabină și cineva a strigat: Iete Santorini. A fost cea mai dogoritoare zi din august, toată lumea din grup se plângea, eu mă bucuram, poate și pentru că mă fofilasem și nu duceam niciun rucsac și nicio geantă dintre cele grele. În fond, cine v-a pus să luați atâtea chestii?, gândeam. […]

Școala se închisese din cauza coronavirusului, așa că Hayate Sakamoto și fratele lui, Sou Sakamoto, se plimbau cu bicicletele. Era minunat că putea înainta prin aerul primăverii împreună cu fratele lui. Se simțeau bine când ieșeau cu bicicleta, și când se jucau. Sou se pricepea destul de mult la Pokemon Sword and Shield. Nu știa […]

Mai demult m-a luat în curtea laterală, cea dintre casă și drum. Gardul era vopsit verde numai înspre stradă, pentru că nu avem bani să-l vopsim și spre noi, a zis bunicul. Acolo erau multe tufe cu flori, printre care și unele, chiar lipite de casă, de gura-leului. Mi-a arătat cum floarea își deschide gura […]

  Tata era pictor de întreprindere. În republica noastră socialistă fiecare trebuia să fie încadrat în muncă, altfel risca să intre la „vagabondaj”. Cei care puteau trăi din pictură își luau atestatul de liber profesionist și vindeau lucrările cum puteau, la Consignația sau direct clienților. Dar tata nu era un pictor care să trăiască din […]

  Niciodată nu putem recupera pe de-a-ntregul ceea ce am uitat. Și poate că așa e bine. Șocul regăsirii ar fi atât de nimicitor, încât am înceta-n aceeași clipă să ne mai înțelegem nostalgia. (Walter Benjamin) Not only do I not know what I want to write, nor where I would like to get to, […]

– Să lucra la el când erai calm, hodinit. Intrai în cameră diesculț, te spălai bine pe mâni, apucai cu atenție țesătura, o șerpuiai cu răbdare pe suluri, o țineai în palme ca pe un copchil în fașe, nu cumva să îți pice jos! Babului Nelu îi revenea un gust amar de fiecare dată când […]

Andrei s-a trezit dimineața la ora opt fix. Fără ajutorul ceasului deșteptător. A deschis ochii și s-a gândit că este un lucru bun. Înseamnă că acum își poate controla singur sistemul nervos, bioritmul. Fără medicamente, calmante sau suplimente alimentare. Prin peretele de sticlă întredeschis, în dormitor pătrund lumina translucidă și aerul încă răcoros, saturate de […]

Ceva nu era în regulă cu profilul lui. Simțisem asta din prima clipă. Chiar de când îmi răspunsese la întrebarea dacă urma să fiu singur pe bancheta din spate. – O să fii singur în spate, stai liniștit. Apoi, când discutaserăm de locul de întâlnire. – Nu pot să ajung mai departe de strada Plevnei. […]

Traducere: Cornel Bălan   PRIMA PARTE: AICI   Lily părăsește scena prin dreapta și eu apar prin stînga. Traversez către centru și privesc publicul. Văd sute de fețe dar niciuna clar. Caut pe la mijloc sperînd să-mi văd părinții dar nu pot să-i disting, așa că o atenționez din cap pe dna Ausubel și ea […]

Înainte de închiderea totală din cauza virusului Corona, mi-am spus, Hai să mă duc la dentist, să-mi rezolv una dintre ultimele carii, că după aia cine știe când vor mai deschide și ce dureri o să trag încercând să-mi mestec plictiseala în carantină. Caria mă durea deja la rece, iar eu mă gândeam: Cine știe […]

Era o carte groasă, avea coperta galbenă, cu scrisuri şi desene pe ea, şi era un fel de manual. Într-o duminică de vară, când mama era plecată la piaţă, tata s-a hotărât să ne înveţe engleza pe mine şi pe sor-mea, Lia. Nu ştiam decât chestii simple, ca I love you, thank you, hello şi […]

Dacă Virgil era țicnit sau doar excentric n-am știut, la drept vorbind, niciodată. Probabil că nu era nici una, nici alta, ci își datora atât geniul cât și ciudățeniile vreunei tulburări din spectrul autist. Dar la început nu mi-a păsat prea mult de el fiindcă reușisem, în ciuda prognosticului sumbru al tatei, să iau admiterea […]

Stătea nemișcată pe marginea drumului după o curbă, soarele lumina pieziș, așa că am văzut-o în ultima clipă. Și m-am întrebat: așteaptă pe cineva? Era o zonă puțin umblată, iar ea o femeie în vârstă și singură. Am încetinit și, fără să mă mai gândesc cine o fi și de ce stă acolo, am dat […]

Ludmila Mila Lui Dumnezeu era o ființă specială, avea inima în partea dreaptă, suferea de hemofilie și avea un cromozom în plus. La naștere doctorii nu i-au dat șanse mari de supraviețuire și până la optsprezece ani a arătat exact ca un băiat, slab, înalt, tăcut și cu coșuri pe față. După bacalaureat, ca prin […]

,,Până în momentul acela, nu înţelesesem că era vorba de o poveste despre oameni singuri, despre absenţe şi înfrângere şi că, tocmai de aceea, mă refugiasem în ea până când o confundasem cu propria mea viaţă, asemenea cuiva care vrea să evadeze prin intermediul paginilor unui roman fiindcă cei pe care are nevoie să-i iubească […]

Fusesem la o singură lansare în viața mea. Imaginați-vă o sală aproape goală în care toată lumea se uită cu jenă în jur, ca la o înmormântare cu prea puține persoane. Chiar așa?!, omul ăsta nu a avut rude care să țină la el? Doar soția și copiii?! Un astfel de sentiment greu plutea în […]

Yoshiki Matsuzaka se uita la televizor; acolo se difuza o știre. Ca stimul economic în perioada virusului Corona, guvernul ar fi urmat să distribuie un cupon pentru o vacă japoneză tuturor familiilor sărace. Yoshiki s-a gândit că era culmea ridicolului ca în Japonia să se distribuie cupoane pentru vaci, în timp ce în SUA și […]