Revistă de literatură și alte mofturi
Poți să te odihnești de-acum. Aș fi vrut să-ți scriu mai devreme, dar a trebuit să ajung mai întâi la convingerea că mi-ai pierdut complet urma și apoi să las cel puțin un an să treacă, ca o măsură în plus de siguranță. Doar știi cât de atent sunt la detalii și cât de prevăzător. […]
Traducere: Cornel Bălan Toate numele au fost schimbate. L-am întîlnit pe Jerod în clasa a doișpea. E anul cînd mi-am dat jos aparatul dentar, anul cînd am înlocuit ochelarii cu lentilele de contact. Și el e tot în ultimul an, dar mergem la școli diferite: sînt la arte cu specializarea muzică; el e […]
La fel ca Numărul 1 din Întuneric la amiază, și Ceaușescu își străjuia supușii – era oriunde, era peste tot – pe pereții claselor, în instituții, în fabrici, în birouri, în almanahuri, în calendare, în reviste și pe stadion. Românii, asemeni lui Rubașov, echivalau caracterul ubicuu al dictatorului, mai ales într-o societate unde indivizii erau […]
În fiecare dimineață, la ora 8, după micul-dejun, iau copilul și îl urc pe tricicletă, apoi încep să îl împing în susul și în josul străzilor din cartier. E pustiu, pentru că majoritatea oamenilor ori dorm, ori au plecat deja la serviciu. Soarele n-a ieșit încă dintre nori, dar afară e plăcut. Eu sunt într-o […]
Traducere: Alexandra Niculescu – André, lasă jucăriile. E timpul să te duci la culcare. – De ce, tata? – Pentru că e deja târziu. Uite, e aproape unșpe și asta nu e oră pentru copiii de trei ani să stea treji. – De ce, tata? – Pentru că și copiii și toată lumea […]
Ciudat pământ, când trăiești în el îl sudui de-l iau dracii, și când ești departe de el îți e dor. Nu trebuie s-o experimentați, că am făcut-o eu. L-am părăsit ca traficant de coca cola. Vigilenții de la graniță nu m-au crezut pe cuvânt și atunci a trebuit să improvizez. „Mă băiete – îmi spuneau […]
Întâlnirea cu abatele m-a paralizat, din nou. Nu am zis nimic. Am ieșit afară, pe terasă. Încercam să înțeleg. Aveam nevoie să mă integrez. Am cercetat, dintr-o privire, marea, iahtul era tot acolo. Am revenit apoi în spatele casei și am inspectat pădurea. Părea foarte deasă, de neabordat și terenul începea să urce după câteva […]
În mai toate povestirile populare regăsim, de regulă, înțelesuri simple și povețe derivate dintr-o morală comună. Dar așa cum basmele pot fi citite în cheie metafizică, dincolo de imaginarul copilăresc, tot așa poate exista o hermeneutică a unor scurte scrieri, dincolo de tâlcul lor popular. Personajul lui Ion Creangă din Povestea unui om leneș e […]
Ai făcut-o, ai făcut-o, mi-am spus. Nu era mare lucru, în fond: un profil fals pe un site de întâlniri. Am atașat o poză de-ale unei actrițe latino, Angie Cepeda, de când avea douăzeci de ani și în care n-aveai cum s-o recunoști, pentru că era nemachiată, și mi-am ales numele Caroline, cum se numea […]
Opri caii cu greu. Stângaci, ca un nepriceput. Ruda de la căruță aproape lovi Tesla parcată în stânga primăriei. O vechitură de prin anii ‘20, dar dragă primarului. În fața ei era un panou pe care scria „Doar pentru Cai”. Și steagul UE. Dracului de rablă!, putea să o pună mai încolo. Mă omoară cu […]
– Acum, există un bebeluș în stomacul meu. Lui Akashi Kanbe i s-a părut neplăcut când Ayaka Nitou, profesoara lui, a zis asta. În timp ce nu putea să își explice motivul, a observat cum i se ridica neplăcerea din interiorul corpului, ca lichidul galben și dens al stomacului. Și-a imaginat că Ayaka făcea sex […]
Manuel șade pe o piatră nu departe de marginea drumului și își curăță pământul de sub unghii cu vârful unui briceag bont și pe alocuri ruginit. Gândurile sale roiesc precum muștele în jurul baligii de taur. Indiferent ce le-ar face, indiferent încotro le-ar călăuzi, ele se întorc și se rotesc necontenit deasupra amfiteatrului din Arles. […]
De doi ani am tăiat orice legătură cu tine. A fost o vreme cînd era inimaginabil să nu vorbim de două ori pe zi. Odată m-ai întrebat dacă cred că ar fi posibil, la cît eram de apropiați, să ne mai separăm vreodată și care aș zice eu că sînt scenariile. Ți-am dat două, ambele […]
Anii de liceu sunt, pentru mulți dintre noi, cei mai frumoși ani din viață. Atunci se leagă primele prietenii, primele iubiri. Unele se destramă la scurt timp după absolvire. Altele rezistă ani de zile. Sau tot restul vieții. Caracterele, personalitățile umane încă nu sunt formate, sunt gingașe, vulnerabile, fragile, aidoma lăstarilor de viță primăvara, atunci […]
N-am fost niciodată suspicios. Nu înțeleg ce m-a împins să îi iau telefonul. L-am auzit vibrând pe noptieră, ecranul nu apucase să se stingă, Emma îl butonase înainte să intre în baie. Am văzut mesajul, am recunoscut numele bărbatului, un medic de la clinica unde lucrează ea, cred că l-am și întâlnit de vreo două […]
Soarele crescuse mare și galben, ca un cap de copil bolnav. Parcă ieri era iarnă și acum, dintr-odată, orașul s-a colorat a primăvară. E frumos, atâta doar că n-are cine să-l vadă. Corcodușul de la bloc, plin de flori albe, stă bosumflat ca o mireasă părăsită în fața bisericii. „Te-ai gătit degeaba”, îi aruncă în […]
Marie ia micul dejun în fiecare dimineață la Gaufrettes au chocolat, patiseria lui Pierre. Este întotdeauna primul client. Nu că i-ar fi foame, dar Marie se trezește dis-de-dimineață la șase și jumătate și bate în fereastra magazinului fix la ora șapte, doar pentru a-l vedea pe Pierre cum vine nădușit din fața cuptorului în sala […]
Erau o altfel de versiune a poveștii Dragoste în vremea holerei. Una complet modificată. Sau poate un cuvînt mai potrivit ar fi alterată? Cineva a spus sau a scris că nici o poveste de dragoste nu poate fi interesantă în lipsa piedicilor. Cred că un prieten de-al meu de pahar sau, dacă nu, Tolstoi. Probabil că totuși […]
Ora 5:41 AM. Trezit de un picior în gură. Oftez. Spălat și schimbat copil. Spălat pe mâini. Spălat pe dinți. Jucat cu copil. Ascultat muzică. Mic dejun. Stat pe telefon. Citit despre pandemie (știri, glume, morți). Cafea. Spălat și schimbat copil. Jucat cu copil. Ascultat muzică. Culcat copil. Spălat vase. Curățenie în bucătărie. Citit carte. […]
– Și totuși trebuie să se îmbolnăvească măcar o singură dată! Dă Doamne să se îmbolnăvească! Andrada își privi mașinal chipul în oglinda ovală pătată de deasupra scrinului vechi și șchiop care se sprijinea într-o rână pe peretele din dreapta patului. Știa că are cearcăne violete, erau acolo și fără să se uite prea amănunțit. […]
Îmi place să urmăresc schimbarea cifrelor pe ecranul electronic al ceasului de lângă pat. Carcasa strălucitoare și cadența predictibilă a secundelor îmi dau mereu o senzație de calm. De fapt, ceasul e o „stație meteorologică”, nume pretențios pentru o cutiuță metalică, justificat de afișarea suplimentară a temperaturii și presiunii. Senzorul de temperatură exterioară e undeva […]
În timp ce Tadao lucra la birou, a tușit. La început s-a auzit încet, ca respirația unei râme, apoi a tușit mai tare. Simțind durerea care-i ardea gâtlejul, nu a putut opri tusea. Era destul de neplăcut, ca și cum inima i-ar fi repetat umflătura și micșorarea violentă a corpului. Deși colegii din jurul lui se uitau […]