Revistă de literatură și alte mofturi
Am absolvit fac. Automatica București.
De profesie inginer software, profesor de informatică.
Scriu proză SF/F/H. Colaborez la revistele Gazeta SF și Helion. În 2017 am publicat un roman horror, Noaptea lemurienilor, la editura Pavcon, și un roman mainstream, Regele fluturilor, la editura Coresi. În 2018 am publicat un volum de proză scurtătot la editura Pavcon, Efectul Metamorphis, și un roman horror, Confesiunile Omului - cîine.
Un aforism chinezesc (vechi, cum altfel?) zice că dacă cineva ți-a făcut un mare rău, nu e nevoie să te răzbuni pe el. Este de ajuns să te așezi pe malul râului și să aștepți. După un timp îi vei vedea cadavrul plutind pe apă la vale. Filmul lui Alejandro G. Iñárritu, The Revenant, este o ilustrare […]
(Textul face parte dintr-un experiment, despre care puteți citi AICI.) Curtea pavată cu piatră de râu, pusă cam alandala, măsoară vreo sută de metri de la o margine la alta și este înconjurată de ziduri înalte de vreo șapte-opt metri. Poarta largă, în două canate, din stejar, solidă, acum închisă, este încadrată de două turnuri. […]
Nu am fost niciodată un fan Star Wars. Am să încep cu inventarierea punctelor slabe: nu am fost atras de intrigă, schema aceea hollywoodiană mult prea uzată a confruntării dintre democrația apărată de personajele simpatice și dictatura deservită de indivizii urâcioși. Mi-a fost apoi neclar cine e fiul cui. Până nu voi vedea o genealogie […]
Filmul lui Nae Caranfil Closer to the Moon trebuie privit nu ca pe relatarea unui fapt istoric. Anecdotica bizară, nespecifică epocii (complotul a cinci prieteni care pun la cale un jaf la Banca Națională în 1959, în condițiile în care leul românesc nu mai valora mai mult decât prețul hârtiei sale, iar briganzii erau cetățeni […]
̶ Spune-mi, tinere, ce se vede pe fereastră? Nick se apleacă cu grijă peste pervaz, pipăind cu mâini profesioniste lemnul. Observă imediat porii galeriilor săpate de insecte, vopseaua scorojită. Aruncă o privire către hăul care se căsca în jos, sub stâncă, până la buza mării. De partea cealaltă a golfului, imaginea coastei de munte tixită […]
Cineva mi-a adresat următoarea întrebare: Încerc de câtăva vreme să scriu. Am o grămadă de idei în cap, dar îmi vine extrem de greu să le aștern pe hârtie. În felul acesta, ideile mele nu vor ajunge niciodată la cititori. Mă puteți ajuta cu un sfat? Scrie mai întâi ideile tale. Dacă vrei să faci […]
Politica macro-economică a statului interesează pe toți. Dacă mai mulți bărbați discută între ei, spune o glumă, să fim siguri că discută despre femei și despre fotbal. De la un timp, numai despre fotbal. În spațiul on-line, echivalentul acestei glume sună astfel: dacă mai mulți români discută împreună, mai devreme sau mai târziu ei vor […]
Dezaprob simbolurile sataniste, nu am purtat niciodată așa ceva. Consider că purtarea unui simbol, a unui tatuaj, a unei bijuterii sau a unei uniforme (civile, naționale sau instituționale) este un act mai mult sau mai puțin conștient de mărturisire a unei afilieri. Deci nu este un act gratuit, întâmplător. A-ți plăcea sau nu un lucru […]
Nu sunt un fan al filmelor hipnotice, în care camera focusează îndelung pe detalii, personajele au mai tot timpul o mină siderată de parcă au fumat iarbă, iar atmosfera este veșnic îmbâxită de ceață sau de fum de țigare. Nu sunt un fan al filmelor din care nu înțelegi nimic la prima vizionare, și nici […]
Întrebarea poate părea exagerată, în condițiile în care din ce în ce mai multă lume se ocupă cu scrisul cotidian. Toată lumea scrie, dar ce? Mesaje, e-mailuri, comentarii, SMS-uri, articole, poezii, proze scurte, nuvele pe blog? Istoria ne arată că omul a propășit pe scara civilizației în măsura în care a stăpânit știința și arta […]
După o săptămână în care am fumat mai puțin de cinci țigări pe zi, dinții mi s-au albit vizibil. De ce trebuie să scriu prostii pe unde apuc? Locuiesc într-o căsuță la marginea orașului, la câțiva pași de pădure. Sunt foarte iubit și respectat datorită unei calități extrem de rare: pot să merg pe pereți […]
La zenit o pasăre de pradă făcea într-una rotocoale, supraveghind culturile de grâu din zona Bălții Albe. Din cuibul de la sol, păzit de ochiul ager, femela îl urmărește atentă. Șoseaua neagră îi întretaie de la est la vest împărăția, pe care se află Lacul la miază-zi, și două sate, cu oameni, vite, orătănii, pisici […]
Ciclul schimbărilor din viața mea este foarte îndelungat. Spunea Gabi, o fostă colegă de serviciu, operator calculator, devenită mai nou consilier clientelă la o Bancă (după ce fostul Centru de calcul a dat faliment): ea și cu soțul ei, Costică, tot fost operator calculator și el, actualmente patron de moară, deci morar, își cumpără în […]
1. Omul șefului de fermă În fața mea stătea omul care s-a îmbătat de bucurie doar când a murit Gheorghiu-Dej. În bucătărioara de 3 metri pe 3 erau un pat, o sobă de teracotă cu plită și o măsuță lipită de perete. O căldură plăcută. Nea Grigore are presupun peste 70 de ani și se […]
În amurgul torid al zilei de sfârșit de iulie roiuri de musculițe verzi se rotesc în aer. În luminișul dintre copaci, casa cu acoperișul de țiglă și aspect rustic își ridică semeț turnulețul mansardat. Pe podeaua de lemn a camerei de jos șede pe vine un bărbat, într-o ținută contemplativă, privind muntele înzăpezit de la […]
Celor care au văzut Ida, film câștigător al Oscarului 2015 la categoria cel mai bun film străin, vizionarea filmului lui Buñuel, Viridiana (1961), le va produce o ciudată senzație de deja vu. O viitoare călugăriță este trimisă de maica stareță, chiar înainte de depunerea jurământului, să își viziteze singura rudă în viață. Nu, nu este […]
Mici lampioane de hârtie cu candele de parafină mărginesc cărarea ce duce de la corturile ghemuite disciplinat lângă pârâu pȃnă mai sus, la poiana unde o piramidă de bușteni și cetină uscată arde cu vȃlvătăi. Juriul deliberează încă ordinea de prezentare a echipelor. Rând pe rând, public și participanți iau loc în jurul scenei, la […]
Câștigătorul premiului Oscar 2015 la categoria film străin, Ida (regia Pawel Pawlikowsky, Polonia, 2013) este fără îndoială cel mai bun film din categoria celor minimaliste pe care l-am văzut până acum. Am amintit în articolul anterior despre Leviatan (film rusesc cu care Ida a concurat la Oscar) care sunt, după opinia mea, liniile definitorii ale […]
Pentru decelarea celui mai bun film prezentat la o gală de Oscar eu aș propune un algoritm simplu: uitați-vă la primul și la al doilea nominalizat la categoria filme străine. În anul 2014 algoritmul a funcționat perfect. Filmul regizorului rus Andrey Zvyagintsev, Leviatan, câștigătorul Globului de Aur în 2015, este o ilustrare perfectă a ceea […]
Scris în jurul anului 390 î.Hr, dialogul Phaidon sau Despre suflet (Ed. Științifică și Enciclopedică 1983, ediție redactată de Petru Creția) are ca loc și timp de desfășurare temnița lui Socrate, în ziua execuției acestuia. Dorind să le alunge întristarea celor câțiva discipoli adunați la căpătâiul lui, Socrate încearcă să-i convingă că pleacă cu inima […]
Prima rază de soare izbucni în spatele munților erodați, luminând câmpia pârjolită și tăcută. Dintr-un copac uriaș, cu aspect de brad, își luă zborul, cu un țipăt răgușit, o vietate. Umbra aripilor membranoase mătură tufișuriile de equisetum, un val înspumat se sparse cu zgomot de faleza înaltă. La orizont, vulcani fumegând. A vrut să se […]
Toată așa-zisa acțiune a filmului se poate sintetiza într-o singură frază: într-un hotel de lux un bărbat încearcă să seducă o femeie măritată care opune o slabă rezistență, în timp ce soțul înșelat își stăpânește foarte bine gelozia. Mai multe fapte nu par să se întâmple în acest film misterios, întunecat, care pendulează între real […]