Revistă de literatură și alte mofturi
Tettyo Saito s-a născut în 1992, în prefectura Tiba, Japonia. A studiat literatura japoneză la Universitatea Meiji din Tokyo. După terminarea universități, a început să studieze limba română, datorită filmului românesc "Polițist, Adjectiv" al lui Corneliu Porumboiu. După 5 ani, visul său s-a împlinit, a reușit să devină scriitor în România. În Japonia, este critic de film și literatură.
Școala se închisese din cauza coronavirusului, așa că Hayate Sakamoto și fratele lui, Sou Sakamoto, se plimbau cu bicicletele. Era minunat că putea înainta prin aerul primăverii împreună cu fratele lui. Se simțeau bine când ieșeau cu bicicleta, și când se jucau. Sou se pricepea destul de mult la Pokemon Sword and Shield. Nu știa […]
Protagonista acestei povești este o femeie tânără, pe nume Shindou. Deși ar putea face din violență un talent, ea aspiră să trăiască o viață pașnică. Brusc însă este răpită de Yakuza, care-i oferă un loc de muncă intuind potențialul violenței sale. Misiunea ei este să protejeze o fată pe nume Naoko, fiica șefului grupărilor Yakuza. […]
Yoshiki Matsuzaka se uita la televizor; acolo se difuza o știre. Ca stimul economic în perioada virusului Corona, guvernul ar fi urmat să distribuie un cupon pentru o vacă japoneză tuturor familiilor sărace. Yoshiki s-a gândit că era culmea ridicolului ca în Japonia să se distribuie cupoane pentru vaci, în timp ce în SUA și […]
– Acum, există un bebeluș în stomacul meu. Lui Akashi Kanbe i s-a părut neplăcut când Ayaka Nitou, profesoara lui, a zis asta. În timp ce nu putea să își explice motivul, a observat cum i se ridica neplăcerea din interiorul corpului, ca lichidul galben și dens al stomacului. Și-a imaginat că Ayaka făcea sex […]
Surprinzător, naratorul acestei povești este o fereastră de sticlă fără nume. Să nu uitam însă că un capitol din „Numele meu e Roșu”, de Orhan Pamuk, e narat de un copac. Fereastra aparține unei impunătoare case japoneze și, într-o completă singurătate și tăcere, aceasta observă lumea din fața sa. O persoană care locuiește aici este […]
În timp ce Tadao lucra la birou, a tușit. La început s-a auzit încet, ca respirația unei râme, apoi a tușit mai tare. Simțind durerea care-i ardea gâtlejul, nu a putut opri tusea. Era destul de neplăcut, ca și cum inima i-ar fi repetat umflătura și micșorarea violentă a corpului. Deși colegii din jurul lui se uitau […]
Protagonista romanului este o fată de 19 ani care își spune Uu-chan. Ea trăiește o viață intensă, în care o iubește și o detestă teribil pe Kaka, mama ei. Kaka este atât de vulnerabilă din cauza divorțului, încât emoția ei tremură uneori prin cascade de lacrimi, iar alteori cu furia unui incendiu. Influențat de ea, […]
La grădina zoologică, o gorilă a zvârlit cu rahat spre Aruto Date. L-a nimerit în față, chiar dacă Aruto s-a apărat instinctiv. – Ești în regulă? Remi Zeze, iubita lui, s-a îngrijit de el, abținându-se să nu râdă. Obrazul îi zvâcnea puțin. – Sunt în regulă, în regulă. – Serios? Te-a lovit cu rahat, […]
O femeie pe nume Kaoru, protagonista acestui roman, trăiește o viață pașnică cu Ikuya, iubitul ei. Dar, într-o zi, Ikuya cunoaște o femeie enigmatică, Minashiro-san. Ea face sex cu Ikuya, contra cost, pentru 10000 yen (cam 400 lei). Astfel, femeia rămâne însărcinată. Nu vrea să facă avort, dar nici să crească singură copilul. Așa că își […]
Ikumen = bărbat care crește un copil Dar fundul îl durea foarte tare. Daichi Yagami era tot timpul săgetat de o durere ascuțită și violentă. Simțea o umezeală oribilă. Din anus i se scurgea treptat puroi. Când se întorcea acasă, trebuia să își șteargă fundul cu hârtie igienică. Altfel, i-ar fi fost pătați de […]
Când văd un film, mă întreb uneori ce impact poate avea un simplu film. Există forme variate ale artei, precum roman, teatru, pictură sau sculptură. Ce poate transmite doar un film, dincolo de acestea? Sincer, nu mi-e ușor să răspund. Totuși, există un film despre care vreau să zic „Iată răspunsul”. Un astfel de […]
Ce plăcut era vântul aici!, s-a gândit Mitsuru Akasaka întinzându-se pe plajă. Venise acum la Varna, o stațiune de vacanță din Bulgaria, pentru prima dată, la 50 de ani împliniți. Deși auzise despre reputația Varnei de la prietenii lui, Varna, simțind-o (acum) cu ochii și pielea lui, i se părea mult mai minunată decât își […]
În timp ce îmi compun un curriculum vitae, la etajul 2, aud un zgomotos „tadaima” (ただいま, „Sunt acasă”). Zic „okaeri” (おかえり, „Bine ai venit acasă”), dar Takashi n-ar trebui să audă. Acum este 16:03. Nu pot să cred că văd lumina apusului. Pașii lui pe scări sună ritmic, unul câte unul. De ce Takashi poate […]
Eventually everything catches up with us, and it starts to show (Lawrence Raab “The Rest”) 13 martie Când am văzut la TV fumul negru ridicându-se din centrala nucleară de la Fukushima, în această cameră umbroasă, am fost atât de îngrozită încât am vomitat înghețata de ciocolată. Dar, lângă mine, Misaki continua să mănânce […]
Imediat după ce s-a întors acasă, Nishiaki Madono a fost surprins de îmbrățișarea soției lui, Akemi. Corpul ei era cald ca o scânteie. ― Ce s-a întâmplat? ― E secret. Dar Akemi nu se putea opri din zâmbit. Mergând în sufragerie, a observat că exista un tort pe masă, cu o păpușă-bebeluș în vârf. ― […]
Viața la liceu a lui Manabu Senkawa era ordinară. Dar a devenit oarecum faimos, pentru că avea gambele anormal de păroase. În vacanța de vară, studenții locuiau într-un singur dormitor. Atunci toți au văzut, în baia comună, părul de pe gambele lui Senkawa. El nu ar fi vrut să își arate gambele, deoarece știa că […]
17 aprilie Brusc, Haruko începu să înjunghie patul c-un cuțit. N-am putut să înțeleg de ce. Din cauza cuvintelor mele nechibzuite, sau poate din cauza acțiunilor… dar oricum, a fost din cauza mea. Asta era tot ce ştiam. Având o față ca de vampir, Haruko continua să înjunghie. Bumbacul erupea din pat ca fulgii de […]
― Futu-ți! Cine dracu’ ești? Nu poți să înțelegi japoneza. Da, probabil nu poți, cretinule. Așa că nu poți să înțelegi ce-ți spun. Creierul tău e mâncat de viermi? La naiba, ești inutil pe bune. Nu știu cum poate trăi un retardat ca tine. Idiotule, trăiești într-o gaură, tremurând ca o râmă! Tatsumi Mamiya era […]
Takuya învăța la un after-school numit Kumon Shiki. Era nepriceput la toate studiile, mai ales la matematică. La vederea șirurilor de numere, simțea cum i se face greață și mintea i se acoperea de confuzie, ca o furtună. Chiar și prietenii săi buni îi ridiculizau prostia. Părinții lui îl înscriseseră pe Takuya la școală tocmai […]
Degetul mare îmi tremură într-un buzunar al costumului. Nu știu de ce. Dar am un presentiment prost. Văd, lângă mine, un bărbat cu un costum negru care se scarpină în barbă. Se pare că ar putea fi mătreață și în barbă, cad fulgi mici, albi. Degetul meu tremură și mai tare. Mă doare puțin stomacul. […]
― Hei, trezește-te! La auzul vocii soției lui, Mikio s-a trezit. ― Ce e? Nu mai țipa… A spus asta scărpinându-se în cap. ― O să mergem la grădina zoologică cu Raito, nu-i așa? ― Păi, da… Ayako s-a apropiat de el. Mikio a îmbrățișat-o și i-a sărutat obrazul. Apoi a mers în sufragerie, unde […]