“Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.” De fiecare dată poarta nopţii se deschide ecluză şi visele năvălesc curăţind toată mâzga adunată peste zi. Şi ca de obicei, eu urc treptele zigguratului înconjurându-l cu neputinţa mea. Ajuns în vârf, pe platformă, aerul tare îmi clăteşte toate […]
Categorie: Proză scurtă
Untitled
O zi obişnuită?! Azi s-ar putea să fie altfel! Aegri somnia… Gaura Neagră… Durerea muşcă de suflet… Căderea… Frica… Mozaic depresiv-derutant: Pereţi de hârtie, Piatra lunii, Picături de cerneală, Plasa de păianjen… Podul spre nicăieri… Eva, De vorbă cu dracu’: Într-o zi va trebui să ies şi să urlu ,,Nu ţin la tine!” Alexandra D. […]
33 de Caragiali
Pentru Ionel Țâzdel, zis și Țâzdea sau Țâțel (din păcate, unora li se împleticea limba chiar și fără să bea, atunci când pomeneau de el, iar alții pur și simplu nu se puteau abține să nu îi pocească numele în fel și chip, dorind fiecare să își etaleze veleitățile de comediant), deși o imensă, cenușie, […]
Cappuccino viennese
Bistro timişorean pe uliţa trântită ca-ntr-o planşă machetată a unui oraş, pe alocuri renovată cu un strat de zugrăveală ce pe dedesubt e tencuită cu mişcări rapizi. Printre scaunele câte patru, îmbrăţisând cu braţele lor rotunjite înapoi în poală, o masă mică, de răchită închisă la culoare, împletită coş, se mişcă hop-ţop şi tiptil câte […]
în dimineaţa asta creierul (dar nu şi sufletul) meu a avut cea mai frumoasă noapte din viaţa lui
Tot ce-mi amintesc e că eram cu ea, tipa pe care o iubesc de aproape jumate de deceniu. Tipa care m-a refuzat de câteva zeci, probabil sute de ori. Nu ştiu cum se făcea că eram amândoi într-o cameră, vorbeam, deşi ea nu mai vorbeşte cu mine de câteva zile bune. Ne certam, nu mai […]
Daos-cel-alb
În zori, îşi curăţise ochii şi gura cu zăpadă. Descotorosit de întinare, smerit îngenunchease pentru Salutul Soarelui. Războinicul îi mulţumise idolului său. Doar mai trăia, nu?! Scăpase din negura ce-nghiţise cetatea Comidavei. Implorase apoi de la zeu putere s-alunge himerele năprasnei trăite. Ceruse chezăşie pentru fapta de mâine, hotărâre s-o ducă la capăt. Fulgurul de-o […]
Tanti Zelma
– Ce naiba faci mamă? Iar te-ai oprit aici.. La ce te gândești? Ce cauți? O ascult pe fiică-mea ca prin vis. Sigur își face probleme că îmbătrânesc și încep să o iau razna. Într-adevăr caut în gând ceva, ceva ce astăzi e doar o umbră ștearsă din osatura orașului, dar mai ales pe cineva. […]
Adio, sarmale
Ai idee unde-i Muntenegru ? E la vreo 12 ore de condus din Timișoara spre Adriatică, în josul continentului, pe-un drum covrig, cu porțiune prea scurtă de autostradă. Relieful e spectacol, muntele își proptește stâncile-n mare, dar atmosfera e-un fel de Eforie Nord mai eclectic, cu umbreluțe, manele sârbești, înghesuială, tămbălău. Na, tocmai acolo a plecat […]
Ceasornicarul
Tic Tic Tic. Mă uitam la ceasul galben de pe perete. Era un ceas nou, curat și nu întârzia nici o secundă. Dar nu era singurul ceas de pe perete, ci doar cel mai nou. Celelalte băteau exact același ritm neobosit, toate la unison tic tic tic. Nu mă pricepeam eu la ceasuri, dar unele […]
Un oarecare Tadici
Bătrânul apăru în cadrul ușii îmbrăcat în costumul cel bun. Pantaloni largi, cu pense și betelia mult deasupra taliei, vestă și sacou la un rând de nasturi, cămașă cu guler strâmt și papion zebră. Își îndreptă spatele și luând o postură demnă, își potrivi pălăria pe cap. — Sunt gata, băiete! spuse el mândru, apoi […]
Semnătura
Când Santiago Guzman tocmai se pregătea să iasă pe ușă, soarele se trase delicat de după norul care îl stânjenise vreme de vreun ceas și începu să-și verse dogoarea punitiv si fără discriminări. Înghețata unei fetițe fu prima lui victimă, căci se topi mai repede decât s-ar fi așteptat ea, și într-un moment de neatenție, […]
Într-o zi va trebui să ies și să urlu
Dacă deschid ușa să ies nimic nu se schimbă. Într-o zi n-o să am încotro. Va trebui să ies și să urlu la stîlpul de iluminat. La farul din port. Va trebui să ies și să urlu. Dar asta nu-mi va ajuta la nimic. În stradă stă un bătrîn care ține o […]
Gyokuon
Vocea Nestemată se scurge anevoios din difuzorul radioului, dar nimeni în afară de mine nu o ascultă. Silabă cu silabă, cântăreaţa ţese versurile într-o cadenţă melancolică, pătrunzătoare, care de fiecare dată trezeşte în mine acelaşi sentiment de vinovăţie şi regret. Întotdeauna m-am întrebat dacă şi piesa asta fusese compusă pentru mine, ca o scrisoare de […]
Fereastra lui van Dijke
Ochii copilului exprimau o uimire fără margini. -De ce nenea ăla care stă în scaun nu se mișcă? -Mihăiță! -Doar i-am scos limba și i-am făcut urechi de măgar. Vocea mamei îl face să se întoarcă. -Mihăiță potoleștet-te. Aici nu suntem acasă. * Suntem în Vaals un mic orășel olandez la granița cu Germania. E […]
Cu bicicleta spre Sasca Montană
Cred că aveam vreo şapte ani când am învăţat să mă dau pe bicicletă. Era una mare, de bărbaţi, la care – ca să pot pedala – mă aşezam în lateral şi treceam un picior pe sub bara care lega ghidonul de şa. Îmi ţineam cu greu echilibrul şi habar n-am cum făceam, dar nu […]
Bălcescu
Miliţianul Bălcescu se pensionează. E ultima zi. Iese din baraca lui de la poarta exploatării miniere şi se uită în curte, pe jumătate nostalgic, cum crede el că se cuvine, pe jumătatea sătul până peste cap de priveliştea aceea anostă. A plouat mărunt şi neîntrerupt trei zile la rând şi praful de steril s-a transformat […]
Lopata (limbaj licentios)
Seara se strecura aşternându-şi mantia umbrelor violacee. Rugina frunzelor aştepta semnale tainice. Vântul răscolea praful rigolelor. Liniştea incertă fu răscolită de bâzâitul soneriei. – Deci, pentru mâine aveţi de rezolvat problemele 5,8,10, 11 şi 13. Bună seara. – Bună seara doamna profesoară. – Şi nu uitaţi: ultimul stinge lumina! – Da. – Da. – Deschise […]
luna… noaptea
– Ai adus banii Marcele? – Da scumpo! Uite, două sutare. Noi nouţe… – Au fost mulţumiţi? – Se poate? Ştii doar că eşti argint viu… – Când mai ai nevoie de mine? – Acum… – Nu fi bleg, când mai tebuie să fiu doamnă? – Nu ştiu, oricum, dacă e te găsesc eu…hai…dezbracă-te… – […]
Metamorfoza
Norbert anticipase de mult că acest moment va sosi; avusese această premoniţie, dar sperase să se fi înşelat. Pentru că nu dorea să se întâmple, dar nu avea cum să se opună destinului. Nu ştia când, cum, sau ce urma să se întâmple, dar ştia sigur că va fi ceva; o voce interioară parcă-l avertizase […]
Mare grijă la ce faci!
Tudor Todea, zis Dodo, o fi fost el inspector boboc, dar nu era idiot! După părerea lui se descurca binişor la inspecţii şi nu avea nevoie de dădăceala continuă a colegului de echipă. Era firesc să fie însoţit de un „senior” de la care să înveţe şi care să-i îndrume paşii, dar Cosmin Matei îl […]
De trei ori şapte
Personaje : Florina – mama Elenei, 45 de ani, pensionată pe caz de boală, suferindă cu inima; Elena – fica Florinei, 23 de ani, contabilă la o intreprindere de mobilă, încă fecioară; George – subinginer la aceeaşi intreprindere, 28 de ani, prietenul Elenei; Maria – ţigancă, ghicitoare, 65 de ani, femeia care îi face curăţenie […]
S-a furat mireasa
Gonea ca nebunul. O vreme te-ai putut ține după ei, însă curând i-ai pierdut și te-ai lăsat păgubaș. Înțelegerea fusese să vă întâlniți la cabană și nu mai aveai mult până acolo. Probabil că ei ajunseseră deja, deși ar fi fost frumos să te aștepte și pe tine. Era aproape de miezul nopții și șoseaua […]