Revistă de literatură și alte mofturi
Mă consider un bun povestitor şi atît.
Escroc S.R.L. este prima mea "poveste" de 500 de pagini, publicată de Humanitas în 2013 sub forma unui roman.
Am luat cu ea "Cel mai bun roman" la Concursul de Debut Literar Unicredit/Banca Ţiriac.
În martie 2015, am fost ales laureat al Le Festival du premier roman de Chambéry (juriu din Franţa).
Al doilea roman, LIFTUL, a fost publicat în 2019 la Humanitas, în colecția Scriitori români contemporani.
Apariție în numărul 5 al revistei Iocan: Pe Ana Lugojana.
Cel de-al treilea roman al meu, Ultima Armată a aparut în 2020 la Casa de Pariuri Literare.
Nominalizat pentru "cea mai bună povestire SF 2019" cu Ultima Frontieră apărută în numărul 5 al revistei CSF. O altă povestire SF poate fi citită în revista Galaxia 42 unde deasemenea colaborez: Sferoidul. Locul 2 la Concursul Național de proză scurtă SF Helion 2021 (locul 1, neacordat):
Artificial
Locul 1 la acelaşi concurs din 2021 cu Maşina de teleportat contrafăcută.
Volumul de povestiri SF cu titlul Artificial apărut în 2022 la editura Pavcon.
În prezent, scriu un mini-roman SF cu titlul (provizoriu) Abundent.
Vorbim despre un film care a cîştigat cel mai bun scenariu la Cannes, a luat şi Globul de aur pentru cel mai bun film străin dar nu a luat şi Oscarul. Deja ard de nerăbdare să văd filmul polonez “Ida” ca să înţeleg cum de i-a suflat Oscarul lui “Leviatan”. În caz că nu ştiţi, […]
“Frumoasele Străine” este o carte de satiră, sau ceea ce se numea mai demult o cărticică de vacanţă. Prin Frumoasele Străine, Mircea Cărtărescu vrea să demonstreze acelei părţi a publicului care îl luase poate prea în serios că are, printre altele, şi umor. Şi, consider eu, că exerciţiul i-a reuşit perfect. Am fost surprins şi […]
Unii climatologi estimau anul 2100, data la care nordul arctic va fi complet lipsit de gheaţă. Previziunile pesimiste indicau 2050. O vară fără gheaţă. Din 1970 pînă în prezent, cu fiecare decadă, calota glacială s-a micşorat cu 3,2%. Cumulat, asta înseamnă că s-au dus vreo 15 % pînă acum faţă de ce era în 1970. […]
Nebunia mare începea chiar din metrou. Trebuia să fii inconştient să vii cu puradei sau de-ăia de vîrsta a doua, supraponderali, cum se găseau în grupul de turişti ce ne stătea în faţă, imposibil de depăşit, toţi cu şepci de baseball identice. Dacă ar fi aruncat cineva o petardă, ieşea cu morţi şi răniţi, asta […]
Pe Dragoş Călin l-am cunoscut într-un parc unde amândoi ieşisem cu copiii. Fetele noastre sînt cam de aceeaşi vârstă. Pe atunci aveau 4-5 ani. Venirea lui Dragoş în Canada pornise ca o reacţie de furie neputincioasă: invitat fiind să susţină un recital de pian la Viena, nu ajunsese la timp din cauza dificultăţilor cu care […]
Am citit “Jurnalul unui cântăreţ de jazz” de Bujor Nedelcovici, carte apărută la editura Allfa, în 2013 şi una dintre cele cinci finaliste la concursul Augustin Frăţilă. Jurnalul este scris la persoana întîia, în mare parte la prezent, în afară, desigur, a pasajelor în care ne sînt povestite amintiri sau vise. Personajul principal, Pascal, este […]
Întrevăd un viitor, nu prea îndepărtat, unde în timpul unui proces pentru cine ştie ce infracţiune minoră, avocatul apărării va proiecta pe-un ecran contul Facebook al inculpatului. Are 2500 de prieteni şi priviţi, ultima lui poză a primit 428 de like-uri. Este după cum vedeţi, un om plăcut, apreciat – fără îndoială merită judecat cu […]
Pe domnul Sergiu Cioiu l-am întâlnit pentru prima oară la un ceai, în casa unui prieten comun. Sergiu a apărut destul de târziu în timp ce eu venisem printre primii şi mă pregăteam să plec. Deja îmi pusesem geaca pe mine când gazda mi-a sugerat ca înainte de a pleca să fac repede cunoştinţă cu […]
Episodul anterior AICI Dacă unchiu-meu ar fi venit odată cu mine, toată experienţa şantierului ar fi fost o bagatelă, a walk in the park, cum spune englezul. Ar fi trebuit să împart un apartament cu el, să circul cu maşina lui, să facem naveta împreună pînă la Bucureşti şi înapoi. Şi cel mai important, m-ar […]
Am găsit şi tradus acesta scurtă explicaţie (şi în acelaşi timp interviu) despre cum gândeşti, cum fabrici „povestea”. Mini-interviu cu Philip K. Dick (1971 din Russell Hill, Reflections of the Future; an Elective Course in Science Fiction and Fact: Laboratory Manual.) Primul student: Îmi puteți explica despre ce este vorba în „Roog”? Philip K. Dick: […]
Deschisesem trei conserve de peşte afumat pe care le-am devorat cu-o pungă de crutoane. La sfîrşit ne-am şters pe mîini cu şerveţele igienice umezite. Adi a scos un rîgîit de om satisfăcut. « Băi, da’ ce-aş pipa o ţigară acum, măi omule! » « Tu cum ai început Adi să fumezi? » l-am întrebat de vorbă, ca să […]
Episodul anterior AICI Cînd am dat eu la facultate nu apăruseră peste tot prin Bucureşti mănunchiurile de cabluri negre atîrnînd grele de stîlpi, mai ales în intersecţii. Dacă înţepa firul vreunul, fura curent, nu informaţie, ca acum. Computer avea un singur amic, Boabă; şi-l construise singur, şi cînd mergeam pe la el jucam un fel […]
De cîte ori nu am privit în ochii luminoşi, sclipitori ai unui copil ştiind instantaneu că acel copil este inteligent? Ochiul este prima oglindă a strălucirii intelectuale – deşi se spune că ar fi a sufletului. Cum altfel, de exemplu, recunoaştem inteligenţa unei persoane cu care nu putem comunica (printr-o aceeaşi limbă)? De multe ori […]
După cenaclu, odată ce jumătatea plină a sălii a terminat de aplaudat, şi cei doi maeştri s-au înclinat încă o dată, uşor, ceremonios – în spatele lor devenind şi mai vizibil acum motto-ul afişului de pe peretele din spate “Vrei să scrii o carte, citeşte măcar două!” –, tinerelul începu să aranjeze scaunele sau mai […]
Prima parte AICI Am întîrziat cu episodul 2. Îmi cer scuze, dar la urma urmei e voluntariat. Nimeni nu mă poate obliga să-l scot la timp la fel cum nimeni nu-mi poate impune despre ce voi scrie. Asta e partea frumoasă. N-am stăpîni. Partea urîtă, cu care mă lupt necontenit, e lipsa timpului. Nu intru […]
Citisem cîte ceva despre Roberto Bolaño, cînd am văzut pentru prima oară cartea în librărie – acum un an. Titlul m-a atras ca un magnet, apoi grafica bizară m-a intrigat şi mai mult. “2666”. M-am întrebat dacă nu ar putea fi un roman de science-fiction cu acţiunea în viitor – dar de ce fusese ales […]
În urmă cu nişte ani făceam observaţia că publicarea jurnalelor ştiinţifice funcţionează pe o structură (sau organizare) care poate fi luată drept model de afacere perfectă. Indiscutabil, cei care au avut ideea să publice jurnalele respective au fost absolut geniali. Vă voi prezenta pe scurt cum am ajuns eu să înțeleg și să privesc lucrurile. […]
Încep aici o serie de poveşti întortocheate care se va întinde pe următoarele cîteva luni de zile. În cel mai rău caz, dacă nu vor apărea voluntari care să mă secondeze cu poveşti “diaspora” originale, mi-am propus să “găsesc” destule întîmplări pentru a publica numai eu pînă la finalul lui 2015, mai mult sau mai […]
În dicționarul meu enciclopedic 1978 găsesc următoarea definiție: “Diaspora (termen compus prin înlăturarea cuvintelor grecești dia – împrejurul – și spora – împrăștia) s.f. Totalitatea comunităților evreiești dispersate în afara Palestinei în urma captivității babiloniene (sec. 6 i.e.n) iar mai târziu a căderii Ierusalimului (70 e.n.)“ Dicționarul definește vremuri îndepărtate cînd numai evreii se aflau […]
The Imitation game (Jocul Codurilor) este un film american apărut în decembrie 2014. Este semnat de regizorul norvegian Morten Tyldum (cunoscut pentru Headhunters, 2011) în timp ce în rolurile principale sînt distribuiţi britanicii Benedict Cumberbatch (cunoscut din serialul BBC “Sherlock”), Keira Christina Knightley (Piraţii din Caraibe) şi Matthew Goode. Benedict joacă rolul matematicianului englez Alan […]
“– Ai dreptate, confirmă cu politeţe literatul cel tânăr, limbajul e cam sărac. Gazetarii nu spuseră nimic, doar clătinară din cap în semn de solidaritate, pe urmă băură şi ei. Doamnele nici măcar din cap nu clătinară, nu spuseră o vorba, refuzară categoric vinul uşor, cumpărat special pentru ele, şi băură vodcă. – Cum să […]
Tocmai am văzut cel mai palpitant (poate şi înfiorător) film al anului 2014 şi simt nevoia să vi-l recomand şi vouă. E vorba despre Nightcrawler, tradus nu foarte inspirat în româneşte drept “Prădător de noapte”. Verbul crawl se traduce prin a se tîrî, iar nightcrawler te face să te gîndeşti la nişte omizi, viermi care […]