Categorie: CONCURS

Lucrarea de față produce roade spirituale de durată, fiind utilă nu numai educatorilor, ci oamenilor tentați să aplice o etichetă, fără a evalua circumstanțele sau a realiza istoricul cuiva, înainte de a-l declara Persona non grata din punct de vedere educativ. Adler demonstrează prin exemple că în spatele copilului greu educabil stă multă suferință, generată […]

N-ai cum să dormi cu “O să mă știi de undeva” în casă, pe noptieră, pe pat, în minte. Pur și simplu nu ai cum. Citești câteva pagini. Încă nu ești acolo. Te gândești la vremea imbecilă, la câți bani mai ai în portofel, dacă rușii vor lua Ucraina, dacă Băsescu se duce dracului odată […]

Numele lui Gabriel Garcia Marquez a cunoscut un ecou semnificativ în literatura universală, numărându-se printre câștigătorii premiului ”Nobel” pentru literatură ( anul 1982). Originea extraeuropeană a autorului (Columbia) se resimte în rândurile cărților sale (”Ochi de câine albastru”, ”Dragostea în vremea holerei”, ”Cronica unei morți anunțate” și multe altele), ”Despre dragoste și alți demoni” nefăcând […]

Să vorbești despre prietenii tăi descriind obiectele primite cadou de la aceștia pare a fi un demers riscant, lumea putând să-l încadreze pe vorbitor în categoria celor ce-și doresc cu orice preț cadouri. Dar George Banu e cu mult deasupra oricărei bănuieli. Darurile lui nu sunt dintre cele obișnuite, parfumuri sa bijuterii, nu sunt nici […]

Regulament: Se acceptă o singură recenzie de carte (update: beletristică), de cel puțin 500 și maxim 1500 de cuvinte. Se acceptă numai texte noi, nepublicate pe liternautica.com sau altundeva (bloguri, reviste etc.). Textul trebuie să respecte regulile gramaticale și de ortografie ale limbii române, în caz contrar nu va fi primit în concurs (diacriticele sunt […]

Condiții de participare: – pot participa utilizatorii LiterNautica.com care până pe 12.10.2015 au publicat cel puțin un text de proză pe site (textele din Atelier nu se iau în considerare); – se acceptă un singur text de proză care să nu depășească 2.500 de cuvinte (aproximativ 4 pagini standard A4 cu font Times New Roman, […]

În general, mă simt în regulă în pielea mea, așa încât decizia să nu fac duș în fiecare dimineață vine de la sine, nu am s-o pun pe seama vreunei tendințe bio și nici a faptului că mă trezesc în ultimul moment. Mă chinuie rutina și, ca să o evit, merg către baie evaluând din […]

Cineva m-a întrebat odată care e culoarea mea preferată. I-am spus: culoarea Mării Mediterane. Acel cineva a râs, după cum le stă în fire minților fade, plictisitoare. ”Ce culoare mai e și aia?” ”E o culoare ca păunul mărilor, nu toți o pot vedea, în schimb.” A râs din nou, iar eu nu am mai […]

După o săptămână în care am fumat mai puțin de cinci țigări pe zi, dinții mi s-au albit vizibil. De ce trebuie să scriu prostii pe unde apuc? Locuiesc într-o căsuță la marginea orașului, la câțiva pași de pădure. Sunt foarte iubit și respectat din pricina unei calități extrem de rare: pot să merg pe […]

Viaţa este un bilet dus-întors. Întâia gară s-a dovedit a fi naşterea… Un scrâşnet de roţi; un semnal de alarmă… Când am pornit pe acest drum, nu am cunoscut furtuni, nici nisipuri, nici secetă, nu am cunoscut cascade de lacrimi, nici umilinţă, nici ură. Atunci eram un punct călător, spre plus infinit. Primii ani au […]

Nimic nu mergea cum se aşteptase, asta se putea citi în ochii ei…Mergea singură, cu capul plecat în pământ, părul acoperindu-i faţa, căutând un loc unde nimeni nu o poate vedea…Ea de ce nu putea? De ce nu putea sa-şi permită să facă ceea ce-i place ? De ce nu putea să vadă numai zâmbete […]

Tânărul Tânărul nu putea fi perceput de sexul masculin. La naşterea sa, doctorul nu văzu nimic acolo, doar un gol întunecat, aşa că moaşa trebui să-l scoată la lumină. Tatăl nu-l găsi în pătuţ, pipăi aşternutul moale şi îşi trecu degetele chiar prin propriul fiu. La grădiniţă şi şcoală, alerga întotdeauna pe urmele băieţilor, încercând […]

Sunt scriitori care se așează în fața mesei de scris împinși de un puseu de imaginație de moment care-i acaparează și îi aduce în stadiul de a da naștere unor personaje incomplete. Sunt scriitori care nu oferă personajelor lor decât un început memorabil, iar mai apoi le lasă libere în voia propriilor sorți. Sunt scriitori […]

Marian se aşezase pe sofaua veche, moştenire de familie. Sosit de căteva ore de la serviciu, după ce făcuse ceva cumpărături, se odihnea cu gândurile lui. Şi nu erau puţine. Privi apoi plictisit încăperea . Era nemulţumit. Scaunele se stricaseră, totul căpătase aspectul de vechituri de strânsură. Se vedea de la o poştă că locuieşte […]

Nică se potrivi lui Trăsnea ca să-l ajute la gramatică şi cei doi catiheţi străbătură Folticenii cât ai zice popă! Se pomeniră pe câmp, deja fripţi de ger şi dârdâind ca pulpanele părintelui Oşlobanu. Nică se trânti pe hat, lângă neajutoratul Trăsnea, ascultându-l descurajat. – Ce este gramatica română, este…ce este…este arata…nu arata, artea…artea…ce…ce…ce ne […]

Alina este prima mea iubire. Nu vă aşteptaţi la ceva măreţ, aveam 10 ani fiecare atunci. Ne ţineam de mână, mă pupa pe obraz, mai ales când îi dădeam un cadou. Îi aduceam tot felul de mărunţişuri: cornuleţe făcute de mama, portocale, vişine în ciocolată, surprize cu animale, maimuţoi. Idila noastră s-a terminat când a […]

Soarele atârnă plictisit de tavanul cerului, lăsând să-i cadă în voie peste pământul uscat dogoarea unei după-amieze parcă prea lungi de vară. În curtea animalelor este o liniște mormântală. Din când în când se mai aude câte un cârâit nemulțumit de la găinile care par sa nu aibă loc una de alta în puținele ascunzători […]

Uitasem de fotografia asta. Eram uimită că rezistase în ciuda faptului că ai mei o adăugaseră acelor lucruri tabu din viața lor, față de care se simțeau obligați să păstreze distanța. Îmi fac loc printre lucrurile din sertarul de jos care acum sunt pe covor și mă reazem de fotoliu. Întind mâna în care țin […]

Eu sunt singura din scară care are o maşină de tocat. Sunt foarte mîndră de poziţia mea privilegiată, mai ales cînd această poziţie îmi permite să întreţin conversaţii dintre cele mai plăcute cu vecinii. Abia aştept ca o vecină să facă sarmale, ardei umpluţi, cîrnaţi, chişcă, găluşti, chiftele şi orice necesită carne tocată. Se înţelege, […]

Cred Doamne, ajută necredinţei mele. Aşa aş vrea să încep şi eu scurta mea confesiune, dar din păcate vorbele au fost spuse şi au primit şi răspuns pe măsură. De fiecare dată când mă răstigneam pe crucea îndoielilor strigam de se cutremura înlăuntrul meu şi sub mantia somnului liniştea se pogora limpezind tulburarea sufletului şi […]

Nu mai suporta. Dorea altceva, măcar pentru o zi. Se săturase să lucreze între atâtea și atâtea citate motivaționale. Dacă nu, avea să ajungă la surescitare. Era, pur și simplu, prea încordat, prea stresat și prea blazat. Ar fi putut să-și dea demisia, să stea o perioadă în aer și să dea din picioare ca […]