Categorie: CONCURS

I  -Şi asta a fost, domnule judecător. Eu mai mult nu ştiu, pe cuvântul meu de om. N-am ce pierde. Atâta am văzut, atâta v-am spus. Eu dacă pot ajuta legea asta, care ea pe mine nu vrea să mă ajute în nici un fel, o fac, ca să arăt că sunt un cetăţean cinstit […]

Mereu fugise de succes. Poate că îi fusese şi uşor să o facă, nu avea niciun talent deosebit. Doar maică-sa continua să creadă, chiar şi acum când el trecuse de patruzeci de ani, că dacă el şi-ar dori, ar putea fi un alt doilea Pavarotti. Şi de ce crezi că e nevoie de un al […]

Dragă tată, Am plecat de acasă. M-am îndrăgostit de un băiat Mihai și împreună am decis că suntem în stare să ne facem singuri un trai bun. El e traficant de droguri, legale, stai liniștit, iar din când in când se mai ocupă și de afacerea fratelui său, care e pește. Dar Mihai mă iubește […]

Cum poate un om să se schimbe atât de mult – şi nu doar mult, ci total şi într-un sens total impardonabil şi total ireparabil? Pe Alma o păstrasem ani de-a rândul la confluenţa amintirii cu idealul. Nu spusesem niciodată nimănui, poate şi pentru că nimeni nu mă întrebase, dar Alma însemnase pentru mine mai […]

Azi am vândut rochia de bal. Stătea de ani buni atârnând pe umeraş, mărturie a acelei seri care a pus o graniţă. Nici rochia de mireasă n-o îmbrăcasem cu-atâta bucurie. Mi-ai aruncat peste umăr, în timp ce-ţi aranjai nodul italian la cravata perfect asortată impecabilului tău costum englezesc: ”Parcă-i o cămaşă de noapte!” Mi-ai trântit […]

Marile artere de circulaţie poate mă iubeau pe vremea când filtrul de aer era montat în latura opusă peretelui ce încadra uşa. Deasupra ei scriam cu albastru înclinat, iar pasiunea mea pentru această culoare era poate singura atitudine constantă şi demnă de înregistrat. Aşa încât am fost mereu singură atunci când nu trebuia, şi nu-mi […]

E hărmălaie la mine în gând. Stau și încerc să sortez ideile pe culori. Nu aș vrea să le stric nuanța, să le amestec textura și…combinându-le, să le transform în ceva uniform, sintetic. Sunt multe lucruri pe care mi le aduc aminte…mă văd mică și palidă, timorată și nesigură, jucându-mă în liniște cu câte o […]

De câte ori încerc să-mi aduc aminte de prima mea întâlnire cu Râul copilăriei, îmi vine în memorie una si aceeaşi scenă. Lunca Nistrului, scăldată în mireasma lăcrimioarelor şi cântecul privighetorilor, sărbătorea Primăvara. Părinţii mei, Daria şi Andronie dădeau de zor cu bătrâna sapă, salvând păpuşoiul firav din îmbrăţişarea buruienilor. Lucrau repede, după cum au […]

Uneori viaţa pare frumoasă. Era o după amiază caldă de toamnă şi eu cu amicul meu Cristi stăteam la o terasă cu berile în faţă, fumam alene şi discutam despre O.Z.N.-uri. Nimic nu poate fi mai plăcut pentru doi bărbaţi tineri, bugetari, cu apartament, maşină second-hand, familie înţelegătoare şi socri în alt oraş, la trei […]

Omenirea a fost creată din iubire, deci şi oamenii sunt sortiţi să iubească. Ce este iubirea ? Sursa vieţii, a evoluţiei, al protecţiei şi al ajutorului,acest sentiment este rădăcina însăşi binelui de care toţi suntem conştienţi. Dar,oamenii au distrus totul,absolut totul! Ei au luat iubirea ca pe un lucru slab şi l-au modelat transformându-l în […]

Un copil m-a întrebat odată ce rol avem noi în trecerea timpului. Nu știam un răspuns concret, dar i-am spus că trecutul, prezentul și viitorul nu ar mai exista fără noi. Ar mai exista timpul, fiindcă este un element al creației, dar nu ar mai fi ființe care să conștientizeze trecerea lui. Numele meu este […]

Prima ei ieșire în club. Stătea la o masă și o privea pe Mihaela vorbind cu străinul de la bar. Prin perdeaua de fum colorat, îl vedea din profil pe bărbatul înalt, cu cămașa desfăcută la primii nasturi. Miezul nopții. Mama ei stingea acum televizorul și se uita la ceas. Avea să aprindă lampa din […]

A hotărât să plece azi. Trei zile au trecut, de când Anne şi-a făcut bagajele şi a plecat. John îi scrie scrisori nenumărate. O imploră să se întoarcă. Ea nu-i răspunde. Ea vrea să uite totul, vrea să-şi ia zborul. John în continuare e disperat şi caută motive de ceartă. Înjură ori de câte ori […]

Într-un loc în care spaţiul şi timpul se încălecau sălbatic şi dimensiunile îşi pierdeau limitele, folclorul românesc stătea ascuns în spatele unor ziduri mâncate de vreme şi de lume, ziduri gri retuşate pe ici, pe colo. În cetate, sus pe deal, în jurul focului înalt şi zburdalnic stăteau ele, îmbrăcate în alb. Vântul le împletea […]

Imediat după ce te trezeşti, preţ de câteva secunde, te afli la acea graniţă dintre vis şi realitate in care nimic din ceea ce vezi nu e delimitat prin tuşe groase. Liniile sunt difuze, se întretaie, se suprapun, iar luminile sunt calde. Corpul, pe care îl simţi greoi şi amorţit, e cuprins de o furnicătură […]

Hei, ca de obicei, bătrâne! Picii sunt înnebuniți după tine. Sictir, mocofane. Rămâne pe luni, da? Vezi că la opt începe. Cum zici tu. Okey, ciaules moșule. Trimițându-l în mă-sa, bătrânul se îndreptă către vestiare. Coridorul îngust coti la stânga lăsând în urmă lumina și zgomotul vii ale scenei. Gâtul îi ardea deja după o […]

   „Încântă-mi gusturile cu aroma de ceai, privirea şi buzele tale, ce farmecă atmosfera stropită cu tragism. E o nouă zi pentru tine şi ultima pentru mine, dintr-o iarnă pe care încă o mai aştept, căci, alături de copacii lipsiţi de acoperământ, străzile par complet dezgolite, iar clădirile pustii. Cumva, poate i-a fost imposibil zăpezii […]

O nouă zi își anunța timid începutul. O zi ca oricare alta, care nu aducea nimic deosebit, ori spectaculos, prin simpla ei sosire. Erau, ca de obicei, doar razele soarelui, care alungau întunericul nocturn, încălzind și dezvelind lumea amorțită peste noapte. Mici păsări guralive ciripeau vesele, tulburând liniștea de până-n acel moment, cu glasul lor […]

Se văd şase drumuri, acea intersecţie în şase pe care întotdeauna o număr anume doar, doar s-a dizolvat în praf vreun drum în anii în care am lipsit din peisajul ce încă respiră spiritul revoluţionar al comunei istorice. Drumul spre Poiana face la dreapta pe uliţa prăfuită, plină de pietriş uscăcios, turtit sub roţile căruţelor […]

– Nu ţin la tine, drept urmare nici nu am de gând să te mai ţin, spuse el împingând-o pe holul îngust spre uşa de la ieşirea din apartamentul cu numarul 12 de pe Strada Lăcrămioarelor. Îi aruncase un mic bagaj de culoarea nucului în mână, care conţinea câteva rochii şi pantofi şi părea că […]

Aproape că ațipisem din șezut, când un țipăt ascuțit mă făcuse să tresar. Recunoșteam acel strigăt : era negreșit al pacientei Ecaterina Dimov, însă nu avea aceeași sonoritate ca de fiecare dată. Era mai aspru, mai astupat, prins în gâtlejul acela firav. Am căutat amețită sedativele prin sertar, le-am înșfăcat și le-am îndesat în buzunarul […]

Ceea ce vedeți acum este de fapt o femeie care stă goală, picior peste picior, pe canapeaua neagră, cu un pahar de vin în mână. Stă, și așteaptă. Femeia se numește Noemi. Deci Noemi stă. Și așteaptă. Locuia la etajul șapte și putea privi nestingherită panorama bulevardului Iuliu Maniu, pustiu la ora asta și la […]