Revistă de literatură și alte mofturi
Fragment din volumul Eu nu prea ies din casă, abia de părăsesc Chiba, nu am fost niciodată în străinătate, dar am devenit scriitor român, de Tettyo Saito, editura Sayusha, 2023 “Fă harakiri[1]!” Cred că-nțelegeți expresia asta în română și fără s-o explic.[2] “Scoate-ți mațele”, gen. Mna, inevitabil, ai parte de rasism dacă ești japonez sau […]
Unei străbunici din partea mamei i s-a tras moartea de la o scară spre pod care a alunecat. A rămas agățată acolo cîteva ore, pe timp de iarnă. Iată cum se poate muri la țară. Necunoscînd-o pe această străbunică, cînd eram copil, imaginea asta cu ea suspendată, pe lîngă tragism, avea și ceva comic. Dacă […]
Prima interdicție de care îmi amintesc și pe care o primeam des venea din partea bunicii. „Să nu spui la nimeni, am încredere în tine că ții secret.”Fraza asta repetată de bunica pe o voce anume, caldă, rugătoare aproape, și lucrurile pe care mi le spunea „doar mie” mă topeau de plăcere. Eram așa de […]
(„Je me souviens” este motto-ul Québec-ului, una din cele zece provincii ale Canadei, un motto care poate fi citit, printre altele, chiar și pe plăcuțele de înmatriculare ale automobilelor și care, pentru unii, este încărcat de mult mai multă semnificație decât pare la prima vedere). Statuia impozantă a lui Paul de Chomedey, sieur de Maisonneuve, […]
Manivela fîntînii. Imaginați-vă o bară de fier a cărei formă rotundă nu a fost dată de un strung sau de o matriță ci de palmele oamenilor. Bunicul îi spunea manelă. Bunicul, doar el, din 1954, cînd cu mîna lui a construit casa în care s-a născut mama șase ani după aceea, pînă cînd a murit, […]
Apartamentul în care m-am născut îmi apare ca un vis a cărui rememorare ai amînat-o prea mult, iar acum detaliile s-au estompat într-atît, că ai pare de-a dreptul ridicol să-l mai povestești. Pentru că ce-ai putea povesti dacă îți lipsește chiar unul dintre personajele principale sau cînd uitarea te-ar pune în situația (la fel de […]
Ciudat pământ, când trăiești în el îl sudui de-l iau dracii, și când ești departe de el îți e dor. Nu trebuie s-o experimentați, că am făcut-o eu. L-am părăsit ca traficant de coca cola. Vigilenții de la graniță nu m-au crezut pe cuvânt și atunci a trebuit să improvizez. „Mă băiete – îmi spuneau […]
Scriu mult prea mult despre sau cu personaje/acțiune care se petrece în România – țară care nu-mi oferă în prezent nimic în afară de frustrări majore cînd citesc știrile. Așa că voi scrie acum despre canadieni. O situație, o scurtă intercțiune avută cu o reprezetantă a acestui popor de oameni deosebiți, pînă și ea, situația, […]
(Prima parte, petrecută cu șase luni în urmă AICI) De cîte ori vorbeam la telefon cu unchiu-meu, nu uita să mă întrebe două lucruri: ce am făcut cu romanul și ce am făcut cu amenda. Pînă la urmă cu publicarea romanului a mers mai repede decît cu amenda din Quebec, dar, în sfîrșit, am rezolvat-o […]
Am luat decizia ca de-acum înainte, în locul ocupației mele profesionale, să mă prezint simplu: sunt cititor. Până la urmă, nu există activitate pe care să o fi practicat mai mult, excluzându-le desigur pe cele obișnuite fiecărei persoane, cum ar fi nevoile fiziologice. Nici măcar după citit n-aș putea pune pe locul doi activitatea de […]
Mama se îmbrăca tot timpul în rochii. După Revoluţie a început să poarte pantaloni. Prima oară cînd am văzut-o în pantaloni am avut un şoc: mi se părea că-i stă atît de urît! În anii ’80 rochiile ei erau de mătase şi purta la ele o cureluşă îngustă, din piele neagră. Dar din cauză că […]
Din punctul meu de vedere, găsesc că artele marțiale se asemănă oarecum cu scrisul. Ambele le-am făcut cu la fel de multă pasiune, numai că la intervale diferite din viață. Ar fi fost imposibil să scriu sau să citesc în perioada cînd făceam arte marțiale, cum pe lîngă școală nu mi-ar fi rămas timp de […]
Îmi amintesc foarte bine tot. Anii de liceu. În primul rînd ce-l invidiam pe Vlad pentru că mama lui avea mașină de cusut și se pricepea să lucreze diverse chestii. El avea pantalonii strînși pe picior cu tivul făcut la mașină, perfect, nu ca mine, făcut de mîna mea. Avea un sac de umăr foarte […]
Cînd am început să lucrez la prima companie mare în Canada, m-am împrietenit cu un chinez exact de vîrsta mea, Yang Zee. Aveam aproape 27 de ani pe atunci și el avea o personalitate asemănătoare cu a mea: delăsător și relaxat. Într-o pauză l-am pus să-mi arate ceva mișcări de arte marțiale. “Păi nu am […]
Nu poți ști niciodată cine se află în spatele unui număr necunoscut de telefon. De obicei interlocutorii de dincolo de fir îmi amintesc de facturile restante, or mă țin ocupat cu vreo ofertă… însă am avut cumva noroc de această dată. Ca oricare artist, trăiesc și eu din sunetul strident al telefonului, mai ales atunci […]
“M-am zgîriat, urzicat, julit, ars, tăiat, tot ce se poate, şi de cîteva ori am luat şi pietre”, Autorul. Prima mea amintire legată de durere este de pe la vîrsta de trei ani, sau poate mai devreme. Locuiam într-un apartament cu două camere, decomandat (adică trebuia să traversezi sufrageria ca să ajungi în dormitor […]
Cîteodată, rar e adevărat, realizez cît de bătrîn sînt. Dar şi atunci prefer să zic că-s “old school”. Cum s-ar spune, “aparţin de vechea şcoală” şi mă mîndresc cu asta, pentru că toţi ştim că şcoala din ziua de azi e de rîsu’ lumii. Chiar şi dacă, să spunem, ai ieşit din şcoală de numai […]
Sticle cu capac de tablă La întoarcerea de la Constanța au oprit la apartamentul din București. Era într-o seară de vineri, spre ora 9. Tânăra chiriașă era plecată pentru week-end. Țineau un dormitor din două sub cheie și, în lipsa chiriașei, puteau ocupa și sufrageria. A doua zi de dimineață urmau să își continue drumul, […]
SLOVENUL E ROMÂN -Ce faci, Cris? M-am oprit o clipă în loc, cercetându-mi prietenul împotmolit în intersecție, în fața trecerii de pietoni, înmuiat de ploaia sobră și măruntă, pe un oarecare vârf a multelor coline întâlnite în Sarajevo. -Mă gândeam la locul de muncă, la cei șapte așa ziși amici ai mei! se pornise pe […]
Acesta e un articol care se scrie chiar acum. Îl voi duce puţin mai încolo şi pe diacritice.opa.ro, ideea e că îl scriu chiar în acest moment. E un fel de „happening” aşa că, după ce îl voi lăsa în pagină ceva vreme, îl voi şterge. Nu îl voi salva. E vorba despre mine. Nu […]
Nu doar păsările sunt călătoare, ci şi gândurile; pentru a le imortaliza le oferim trup, identitate, contur. O facem prin intermediul scrisului. Scrisul nu e o colivie în al cărei spaţiu zăvorâm gândurile noastre împăiate, ci e loc de odihnă pentru inspiraţie. Imaginile sunt înscrise în veşnicie prin procesul fotografierii, ideile prin intermediul caligrafiei, cuvintele […]
„Când mai mergem pe la apartament?“ Întrebare reluată metodic şi probabil din ce în ce mai agasantă pentru tata, care, de când m-a dus prima oară să-l văd, tot continuă să mă amâne. E vorba de noua noastră casă, care încă se construieşte în momentul de faţă, la fel ca blocul din care face parte, […]