Revistă de literatură și alte mofturi
Pe peronul gării din Filiași. O zi obișnuită de vară. –Aveți un foc?! Întrebă o tânără corpolentă. Îmbrăcată sumar cu un decolteu larg. Sânii, pe jumătate expuși, săreau la fiecare mișcare. Preotul se fâstâci. Nu răspunse. Își mută servieta în cealaltă mână. Se dădu trei pași mai încolo. Fata veni după el. Căută în […]
În nefastele accidente mediatizate în care sunt implicați atât oamenii cât și animalele, cele mai mari îngrijorări ale audiovizualului sunt cele referitoare la ce s-a întâmplat cu animalele, dacă mai trăiesc, dacă sunt bine îngrijite… pe când oamenii sunt abandonați cât colo. Aici ar fi efectul favorabil înclinării către o lume mai bună pentru […]
Ce plăcut era vântul aici!, s-a gândit Mitsuru Akasaka întinzându-se pe plajă. Venise acum la Varna, o stațiune de vacanță din Bulgaria, pentru prima dată, la 50 de ani împliniți. Deși auzise despre reputația Varnei de la prietenii lui, Varna, simțind-o (acum) cu ochii și pielea lui, i se părea mult mai minunată decât își […]
(scriere cu iz medical, pentru cei cu nas funcțional) . Așa mi-am spus și mi-am tot repetat până mi-a întrat bine în cap, că n-ar fi frumos să stârnesc invidii gratuite în rândul orgoliilor dvs., drăgălașii mei virtuali, mai ales că-i luna cadourilor și dincolo de mercantilismul specific, zice-se c-ar fi și post, adică acea […]
Ar fi cazul să mergem a zis Dani dar eu i-am cerut o cafea și să-mi pună iar lichiorul cubanez de ieri apoi ne-am așezat la masa de afară, lipită de peretele casei, dar mai important pentru canicula ce se anunțase ar fi să spun ca se afla sub vița de vie. El mă tot […]
De fiecare dată când mergem la mare mă întâlnesc cu ele. Apropiindu-mă de apa azurie și liniștită le văd cum dansează în lumina difuză a soarelui ale cărui raze pătrund și apoi se împrăștie în masa lichidului călduț și sărat, acel mediu primar al apariției vieții, acum milioane de ani, în multitudinea infinită de forme […]
Ținând cafeaua în mâna dreaptă și cu stânga sprijinită pe umărul fiicei, Aneta urmărește din spatele perdelei silueta din depărtare. Mirosul de cafea s-a răspândit în toată bucătăria, ascunzându-l pentru un timp pe cel de rânced, iar singurul obiect care aduce puțină culoare în cameră este un ghiveci cu trei zambile. – Crezi că […]
Pe dreapta străzii se vedea un camion, nu un camion, mai degrabă un autovehicul cu partea din faţă de camion, dar dezbrăcat de acoperiş pe restul corpului. Şi acolo stăteau pepenii, nu m-am uitat cu atenţie la ei, poate ar fi trebuit, nu erau verde-închis, ci vernil cu dungi mai închise la distanţe egale, aşteptau […]
Ce-o fost, Doamne în capu’ meu? Îngheț aci ca un guzgan, îi frig ca dracu’, de-ngheață și inima din mine. Acu’ nici nu pot să mă întorc la cârciumă, c-ajung de râsu’ curcilor. Mâine o să știe tot satu’ că Niculae a făcut pe el de frică. Și nici nu pot s-o dau la întors, […]
Pe atunci, eram un copil mărunțel, cu un păr negru, umflat, și mereu ciufulit. Am răsuflat, cu un aer resemnat, privindu-mi în mica oglinda prăfuită, rucsacul pe care mama a uitat să-l spele. „Iar mă va pedepsi doamna” mi-am zis atunci, cu regret. „O să stau în ultima bancă.” Nu-mi plăcea. Nu vedeam până […]
În timp ce îmi compun un curriculum vitae, la etajul 2, aud un zgomotos „tadaima” (ただいま, „Sunt acasă”). Zic „okaeri” (おかえり, „Bine ai venit acasă”), dar Takashi n-ar trebui să audă. Acum este 16:03. Nu pot să cred că văd lumina apusului. Pașii lui pe scări sună ritmic, unul câte unul. De ce Takashi poate […]
Marele clişeu legat de femei: pantofii. Unele parcă n-ar şti, aşa că îl împănează în continuare: le vezi pe stradă în pantofi cu toc subţire, înalt bine, şi câteva reuşesc să meargă drept-aproape normal, dar altele n-au cum, pentru că unii pantofi sunt cum sunt, aşa că labele picioarelor se sprijină pe partea din faţă […]
Deși insistase să îi spun Domnica, nu reușeam cu niciun chip. Eram deja chiriașa ei veche când mi-a spus povestea asta ciudată. Totul plecase de la o întrebare a mea, despre care voi vorbi mai târziu. Domnica Mărculescu avea o voce tânără, la care se adăuga magia unei povestitoare înnăscute. Mă simțeam prinsă într-o vrajă […]
Bărbatul mărunțel îi întinse hârtia celui aflat pe scaun și-și lăsă ochii mari să se lungească în direcția rândurilor cuminți, țintind-le aprig. Colonelul i-o smulse din mână, privi scrisul mic dar frumos ordonat și citi cu glas tare: “Declarație”. Apoi se opri și-l privi pe mărunțel cu ochi candizi, dând abia perceptibil din umeri, ca […]
Eventually everything catches up with us, and it starts to show (Lawrence Raab “The Rest”) 13 martie Când am văzut la TV fumul negru ridicându-se din centrala nucleară de la Fukushima, în această cameră umbroasă, am fost atât de îngrozită încât am vomitat înghețata de ciocolată. Dar, lângă mine, Misaki continua să mănânce […]
Atinse încet, cu podul palmei, pânza ce se întindea netedă peste șevaletul de lemn și îndată ce ajunse la mijlocul ei, trasă neglijent câteva semne de cărbune. Nu se uită încă la ea, părea că nici nu avea nevoie să o privească pentru a ști cum se ascundea temătoare sub catifeaua albastră ce îi acoperea […]
Ara se descurcă foarte bine cu hărţile, că sunt pe hârtie sau în telefon, n-are treabă, dar fără ele e la fel ca mine. Odată am zis să-mi iau un reper şi am ales o maşină roşie cu un număr care-mi plăcea. N-am mai găsit maşina la întoarcere şi m-am învârtit pe aceleaşi străzi mult […]
– Veoricoooo! am strigat cu patimă, că matinal duminical cum m-am trezit, mi s-a și-ntâmplat un dor mistuitor la inimioară vizavi de adineauri numita, așa că degrabă m-am lavat, m-am ferchezuit și am purces la drum inspre Piața Victoriei, doar-doar i-oi zări chipul angelic la vreuna din ferestrele clădirii cenușii, aia, ultima pe drepta cum […]
Dragă alteritate, dacă mă voi naște altfel, poate te voi iubi mai mult, poate și tu mă vei iubi mai mult. Se cățărase pe balustrada podului ca în copilărie când îl striga mama să se dea jos. Îmbufnat, o asculta, dar în fiecare zi când trecea de la școală, fără ea, se ducea înapoi și […]
Întîlnirea fusese stabilită pentru ora 6:00. Lîngă Hanul lui Manuc “dar mai bine în fața bisericii sfîntul Anton” specificase Alexandra. “Și nici să vă gîndiți că mă mai puteți contacta după ora 5:00 pentru că nu îmi merge mesageria pe telefon iar de la birou, plec” mai primise Cornel un mesaj de la Daniela înainte […]
Atunci când ești pus într-o situație imposibilă, ai nevoie de cea mai banală siguranță și familiaritate pentru a te putea stabiliza. Așa cum și adolescentul ăla absolut debusolat își caută alinarea într-un mesaj de la prietena lui care-l așteaptă la colțul străzii, așa cum femeia aia în vârstă își găsește alinarea în a-l chema la […]
S-ar fi putut spune că nu avea nimic în comun față de ceilalți colegi uniformizați și dezindividualizați ai clasei. Practic avea aceeași vârstă ca și ei, aceeași uniformă, aceleași manuale școlare, aceeași profesori. Nu-l îngrijora prea mult nici faptul că era de râsul lumii la învățătură. Ce, era singurul din clasă în acea situație?! Rândul […]