Revistă de literatură și alte mofturi
La care zice Cornel, E totul din partea casei, și dacă mai vreți, mai luați, ofer eu la toată lumea. Spusese asta pentru a detensiona atmosfera, care însă nu se tensionase din cauza lui, ci a discuției în sine, a ego-urilor și orgoliilor literare în care nu se mai încăpea, ca-n propria piele din proverbul […]
– Și în România ce ai fost? – Controlor! Nu-mi venea să cred că-mi spunea că fusese controlor RATB. Eu, încă aveam vise cu controlori care mă prind fără bilet și el îmi spunea că îi plăcuse meseria de controlor pentru că nu exista program fix, pentru că puteai face “caterincă” de cîte o fată […]
În trenul București-Constanța am văzut-o astăzi pe Tatiana, după 6 ani în care a dispărut din viața mea. Eram amândoi blocați în acel vagon dintr-un tren lent care se târa pe calea ferată sub un soare puternic de la sfârșitul lui iunie, deja cu gândul la vacanță. Citea o carte și asculta muzică la căști, […]
Se grăbea, deși mai avea destul timp până pleca autocarul spre Italia, oricum, autogara era aproape, știa exact locul unde opresc autocarele firmei pe care o alesese, unde se adună călătorii, cum se procedează cu bagajele, deși nu mai plecase niciodată. Uneori însă, când i se făcea foarte dor de Lory, se ducea la […]
Paul ridică receptorul. – Alo. – Paul? – Cine altul? zice el și caută cu privirea pachetul de țigări. – Credeam că ți-ai schimbat numărul de telefon, zice vocea. Paul pescuiește una dintre țigări, o pune în gură și scanează biroul larg după o brichetă. Nu găsește una, dar vede un pachet de chibrituri. – […]
Avea douăzeci de ani, urechile înroşite, mâinile pe o agendă plină cu scris verde şi privirea fixată pe numele străzii: Nicolae Golescu. A scos plăcuţa din geanta de pe umăr, s-a uitat în toate părţile şi a fost mulţumit că ajunsese cu noaptea în cap şi oamenii încă dormeau. Plăcuţa o fabricase el în atelier […]
Cu trei restanțe pe toamnă de care ai mei nu știau, trebuia să fac rost neapărat de bani. Am telefonat imediat ce am văzut anunțul. Trecuseră deja două săptămâni de când căutam un job, după ce stătusem pe bară aproape trei luni. A trebuit să aștept ceva timp până când am auzit de la celălalt […]
Aveam un pix fermecat, era de un albastru deschis, transparent cu bule mici, ce imitau parcă apa minerală deja turnată în pahar, mai puțin agitată. La capăt erau pene pufoase de lebădă, colorate tot în albastru iar la mijloc o stea perfectă ca aceea pe care o vezi pe brazii din filmele de Crăciun. O […]
Aveam doisprezece ani şi eram plin de ură. Se întâmpla din cauză că maică-mea mă obişnuise cu bătaia încă dinainte de a-mi da seama că puteam să ripostez. Pe-atunci stăteam mai mult în podul casei, acolo unde-mi aranjasem un colţ numai al meu, dormind în cea mai mare parte a timpului, despicând broaşte pe care […]
-Aşteptaţi acolo, vă rog, până rezolv eu totul la recepţie, le-a spus Wade Marsh şi le-a indicat nişte fotolii albe din hol. Cei trei spanioli s-au uitat la candelabre, la decoraţii, la pozele cu regina Angliei de pe pereţii roz spălăcit şi la majordomul cu mustaţă neagră şi vestă dungată. -Ce-o să se bucure Ami […]
L-am privit pentru o clipă în ochii aceia negrii, enigmatici ce parcă fuseseră creați întocmai pentru a cădea în ei ca într-un hău, aidoma unui trup de ostaș la granițele tării. Am simțit un fior rece, amețitor, de parcă aș fi strâns în propria palmă bulgărele acela de pământ pe care părea să îl sfărâme […]
Cel mai bun indicator în ce privește nivelul de trai al sătenilor din Glimești era veceul. După veceu (construcție, amplasare, caracteristici) se putea ști cîte ceva despre stăpînul fiecărei gospodării. Majoritatea veceurilor din Glimești sînt construite din lemn si placate cu scînduri vopsite în alb. La țară, albul este cea mai ieftină culoare pentru că […]
Peste patru ore, viaţa liniştită a uliţei va fi întreruptă de unul dintre acele două evenimente care scot din monotonie traiul oamenilor de la sat: moartea. Celălalt ar fi nunta, dar încă este iarnă și ţăranii nu agreează jucatul bradului când nămeții de zăpadă se ridică până la genunchi, doar dacă viitoarea mireasă este însărcinată […]
Andy se apropie de gang în timp ce-şi freacă mâinile înroşite de frig. -N-ai ceas? îl întreabă Mia cu voce răstită. Puteai să zici că n-ajungi, oricum doar pe mine m-au chemat. O pupă pe obrajii îngheţaţi, îi arată încheieturile mâinilor, se strâmbă la ea mărindu-şi ochii şi o ia înainte. -Avem timp, e la […]
A fost odată ca niciodată. Că dacă n-ar fi fost, cine-ar mai fi povestit? Noi cu siguranță nu. Unii spun că povestitorii își imaginează poveștile, alții că descriu realitatea. Noi preferăm să nu facem asemenea presupuneri cu privire la sursa noastră, ca să nu expunem pe nimeni, dar asigurăm cititorul în privința veridicității ei, așa […]
Bărbatul avea brațul scos pe geam și bătea cu degetele în portieră. Un ritm rapid și neîntrerupt. Mașina era parcată lângă un gard vechi din piatră, printre ale cărui orificii în formă de romb ieșeau tot felul de crengi subțiri și plante. Drumul îngust, crăpat și presărat cu gropi, despărțea curțile neîngrijite, cu case strâmbe. […]
A existat o deosebire clară între sfârșiturile relațiilor mele cu Adi și Florin. În cazul lui Adi a fost unul dintre acelea întâlnite în multe prietenii, cele care ne fac să ne îndepărtăm și să uitam treptat unii de alții, care se infiltrează lent precum umezeala în zidurile unei case, pe când celălalt a fost […]
Când Leti s-a mutat în cartier, în spatele blocului era un teren cu buruieni şi câteva flori roşii, pe care băieţii, toţi în jur de doisprezece ani, le luau în picioare în timp ce jucau fotbal, imediat cum ajungeau de la şcoală. După câţiva ani n-au mai jucat fotbal, s-a vorbit mult despre un parc […]
(Otilia Scriminț – 11 ani; locul III la Concursul Independent de Literatură 2018) Bună, dragi copii. Astăzi aș dori să vă spun o poveste despre animalele sălbatice. Știți bine că, în lumea noastră, vulpile mănâncă găini, iar urșii își cam văd de treaba lor. Dar eu știu o lume magică, în care vulpile, găinile și […]
În satul unde locuiau bunicii mei trăiau două bătrâne aparte. Erau prietene foarte bune, se cunoșteau din copilărie și au rămas apropiate până când una dintre ele s-a hotărât, în mod inexplicabil, să moară la vârsta de 82 de ani. Sigur, o să zici că nu e nimic extraordinar în asta. Probabil și în satul […]
dacă ai început să citești rămâi cu mine sau rămâi cu bine pentru că nu îți voi ușura munca de descifrare așa cum imigrantul nu cunoaște limba țării protectoare iar dacă totuși vei citi va trebui să înțelegi că înainte de toate textul e o provocare o întărâtare e o întrebare fără dezlegare un strigăt […]
– Ia uite cum ține guguloiul în mână. S-o pupe bunica pe ea de fată! – Crezi că a și mâncat din el sau doar s-a jucat așa… – A mâncat, nu vezi ca e murdară pe la gură? Hai vino la bunica să te spele. Ptiu, stai să vezi cât noroc vei avea în […]