Din capătul străzii zăresc vârful Turnului de Apă. Calc peste grilajele de fier de la canalizare și merg exact pe linia albă din marmură pavată. Dacă se întâmplă să apară un biciclist grăbit s-ar putea să mă răstoarne. Nu ar fi prima dată. Am deja o cicatrice pe piciorul stâng de la o altă întâlnire. […]
Categorie: Proză scurtă
Frica de câini
Aveam vreo cinci ani când au sărit pe mine şi pe tata vreo cinci-şase maidanezi furioşi, cu spume la gură. Sunt nopţi în care încă le mai visez caninii mijiţi. Ochii galbeni şi caninii albi. Ca să fiu drept, de cele mai multe ori nu visez decât un ochi uriaş, gălbui, străbătut de vinişoare roşii. […]
Ochiul albastru
Frumuseţea misterioasă a muntelui Corcovado se deşira sub ochii noştri cu timiditate, deşi pădurea Tijuca încerca din răsputeri să-i ascundă imperfecţiunile săpate în piatră. Ajunseserăm cu unul dintre acele trenuleţe ce brăzdau faţa muntelui, o dată cam la douăzeci de minute. Cum ultimul cobora înainte de lăsarea înserării, convenisem împreună cu Eduardo să ne întoarcem pe […]
Cărarea
Ajunsesem la a doua oră de ,,mers întins și cu pas hotărât” pe care mi-o recomandase doctorul Dima și mă simțeam destul de obosită. Totuși mergeam circa trei ore pe zi, de vreo patru luni, adică de când stăteam în sanatoriul din M. unde urmam un tratament complex menit să-mi vindece plămânii. Mersul pe jos, […]
Şcoala (Din vis în mormânt, Partea a II-a)
„Profetul tună, blana-i e udă şi bezna îi devorează scheletul. Frica îl biciuieşte, iar cutremurul îl linişteşte. Calamitatea este unicul fenomen care-l face să se simtă bine, pentru că el umblă doar după negru şi sânge. Acum, vă întreb, oare îngerii au văzut vreun profet vreodată în căutarea lor cosmică?” Două secunde de linişte au […]
Dimineaţa de pe urmă
Când soarele s-a ridicat pe cer în ziua aceea caldă și frumoasă de vară, nu prevestea că dimineaţa va aduce cu ea nori negri deasupra satului. Rândunele săgetau cerul ca și până atunci, guguștiucii cântau, în dudul de lângă poartă o ciocănitoare bătea toaca – cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc- căuta viermișori sub coaja putredă, portiţa de la drum […]
Treaba a devenit serioasă
Treaba a devenit serioasă. Mai ieri totul părea o glumă, ca și cum ai ieși afară în curte să joci cărți cu prietenii tăi și te-ai trezi undeva la un capăt de lume întrebându-te dacă nu visezi. Cel mai amuzant e că atunci când erați toți în curte nimeni nu știa cât curaj are, nimeni […]
Viața în buzunarul drept
Autori: Mihai Victus, Pavel Nedelcu (Acesta este un text experimental. A fost scris fără un plan stabilit dinainte, fără a exista discuții între autori despre vreun detaliu privind acțiunea sau alte aspecte ale povestirii. Singura regulă a fost aceea de-a contribui fiecare cu câte 2-4 rânduri la ceea ce se scrisese deja.) I. În a […]
O cafea pentru doi
Îl vedea în fiecare dimineaţă la cafeneaua de peste drum, mereu tăcut, mereu adâncit în propriile gânduri. Avea locul lui la măsuţa din colţ, cât mai aproape de geam. Când stătea nemişcat părea un exponat într-o vitrină. Asta o făcea să se amuze. Îşi ţinea de fiecare dată cu laptopul în faţă şi începuse să […]
Într-o zi de toamnă
Până la un moment dat, ziua aceea de mijloc de octombrie, a părut a fi o sâmbătă oarecare. O zi senină și liniștită, cu pânze de paianjen care se întindeau la soare, toropite de căldura unei veri prea lungi și prea fierbinți. Deși în calendar era toamnă, toți trandafirii din grădină erau înfloriți. Nimic, absolut […]
Nabucodonosor se împiedică și cade
locul III la concursul PEN, România, 2016 Pentru că nimic nu e perfect, nici măcar perfecțiunea și totul e relativ, începând cu relativismul, cei doi cardinali nu ar fi putut afirma că tabloul pe care îl evaluau în pronaosul întunecos al bisericii, și care fusese dinadins adus de către Rafael spre a fi supus ochiului […]
Bătrânul
,,Nu, domnule, sunt calmante, ce să mai vorbim.” Pe aragazul mic, cu patru ochiuri, murdar de grăsime și ruginit pe la încheieturi, bătrânul prăjește într-un ceaun înnegrit doi cârnați. ,,Ei, îi zic eu, măcar te simți mai bine, ce importanță are dacă sunt calmante sau antibiotice, bine că nu mai ai dureri”. Își mișcă capul […]
Citirea pe diagonală
lui Laurențiu Daniel, un bun scriitor Atunci, l-aș fi putut lovi. Îl aveam la mai puțin de treizeci de centimentri de mine, respirând cu privirea în pământ, la fel de greoi cum îi era și pasul. Un pumn în stomac sau pur și simplu în unul dintre cei doi ochi ce priveau preșul negru, de […]
Nu există tărâm pentru adio
De ce mintea umană trebuie să fie atât de limitată? Trăim toată viaţa în negarea morţii sau în teroarea ei, însă moartea este doar începutul. Sufletul nostru îşi recâştigă libertatea. Nu vreau să mai aud nimic din lumea asta meschină, măruntă, coruptă şi îngustă. O muzică îmi sună în urechi. E singura care-mi place. O […]
Fotografia pe care nu am făcut-o niciodată
(Text înscris la Maratonul literar – mai, 2016) Stăteam pe bancă de vreo zece minute privind plimbarea lui Max, foxterierul aflat în plină puterea vârstei, pe atunci avea cinci ani şi era singurul prieten adevărat care îmi mai rămăsese. Adulmeca mirosurile amestecate ale Senei. Era atât de cuminte, că aproape mereu ţineam lesa în buzunarul […]
Scrisorile unei fotografii prea târzii
(Text înscris la Maratonul literar – mai, 2016) 10 mai 1960 Paris Liebe mutter, Sunt aproape. După atâtea săptămâni, sunt foarte aproape încât aş putea să-l… Îţi voi trimite „dovada” în curând. Abia după aceea, voi trece la îndeplinirea planului. Când l-am văzut prima oară, mi-am zis că nu poate fi atât de relaxat şi […]
Timpul imperfect
Cu răcoarea dimineții în piept și ochii umflați de nesomn, străbătea strada largă, cu trotuare încăpătoare, ușor buimăcită și cu teamă de ceea ce o poate aștepta la capătul acestui drum. Strada nu era nicidecum pustie la acea oră a dimineții pentru că lumea trecea care încotro, spre serviciu, la piață, cu treburi în oraș, […]
Leo
(Text înscris la Maratonul literar – mai, 2016) Nu ştiu cît voi mai avea de trăit dar, sincer să fiu, am ajuns să mă obişnuiesc cu ideea că nici nu mă mai interesează cu adevărat. Important e doar ce se întîmplă azi, acum, aici. Nimic epicureic însă – doar simţul meu practic. În fiecare dimineaţă […]
Întrebări în alb și negru
(Text înscris la Maratonul literar – mai, 2016) Nu am mai scris nimic de sute de ani,poate de mii. Înainte ,demult,la începuturile meseriei mele,aveam timp să-mi tihnesc sufletul,să trec pe răboj ce am dus,să scriu pe tăbliţă ce mai am de dus.Acum nu mai e timp.Sunteți mulţi.Răbojul e prea mic,iar pe tăbliţă nu încăpeți.Veniți unul […]
Revolta firelor de păr
După multe amânări, astăzi m-am decis să-mi schimb look-ul. Știți, schimbările de look pe care doamnele mondene le fac atât de des și pe care avem dreptul să le facem și noi, muritoarele de rând, din când în când, ne amintesc că frumuseţea nu are vârstă. Am intrat în salonul de coafură de la colţul […]
Omul din…
… Momentul din visul ei se derulează ca un diafilm pe o bucată goală de perete, scârțâitul imaginilor ce bat de după becul rotund cuibărit în aparatul rusesc sunt soundtrack-ul pe care ea zboară, cu pulpa pe jumătate dezvelită din cearșaful acoperit de mână lui și de plapuma grea. El se uită la ea ca […]
Captiv
(Text înscris la Maratonul literar – mai, 2016) O bandană de-oţel încinge fruntea. Lugubru sună timpanele. O şerpuire incertă. Amorţire deplină. Gura doare sub chinga buzelor înţepate de spini. Împunşi de lumina coclită, ochii se vădesc duşmani. O cortină înnegrită separă lumea. Firicele intermitente se sparg de retină şi, deodată, un glob de lumină difuză […]