Categorie: Proză scurtă

Acțiunea trebuia demarată încă din zorii zilei de luni pentru ca până la sfârșitul săptămânii să fie totul gata, conform planului. Mai întâi deșertă conținutul fiecărui sertar în parte, pe covor, și sortă pe căprării mărunțișurile demne de donat și cele care aveau să ia calea tomberonului. Spre prânz, după o masă rapidă și modestă […]

(restanţă la un maraton) – Cine eşti dumneata? – Dacă ţi-aş spune că-s un om căruia nu-i place să uite ai să crezi că-mi bat joc de dumneata aşa că prefer să fiu ridicol şi să spun că sunt un povestitor al zilelor noastre, dispus mai degrabă să-şi piardă auditoriul nerăbdător decât capul… – Sincer […]

Pentru Aurora poveștile pline de fantezie spuse de către fratele ei mai mare în zilele când părinții erau plecați la muncă reprezentau un adevărat răsfăț. Nu era greu de închipuit faptul că, la cei opt ani ai ei, Aurora era încântată de basmele cu prinți și zâne ce o făceau să creadă că lumea în […]

Vântul cald de început de toamnă adia ușor lăsând frunzele de plop să-și caute un loc unde să se așterne. Pașii voioși, lovind asfaltul plini de încredere tinerească, se urmăreau unul pe celălalt pe aleea dintre blocuri. Balerinii ușori de lac negru deschideau drumul. Bașcheții roșu aprins și buchetul de flori de câmp veneau agale […]

Amica mea îmi spunea că tatăl ei a fost șofer pe camion toată viața, părinții nu au reușit  să îi ofere prea multe, dar mereu i-au oferit din plin ca să-și realizeze visele. Mi-a zis că nu a fost niciodată înțeleasă de părinții ei  în dorința sa de a călători și a fi mereu altundeva. […]

Moartea nu-ţi spune nimic cînd ai 10 ani. Trece pe lîngă tine şi nu o vezi, e un simplu cuvînt din şase litere, moarte e un cuvînt din integrame pe care eşti mulţumit că-l ştii. Mai mult mă impresiona cimitirul din curtea bisericii, cu mormintele-moviliţe pe care încercai să nu calci, bunica aprinzînd o lumînare […]

Acesta nu e începutul unui text. Acesta nu se vrea a fi tecut în registru ca un text. Acesta nu sună fonetic bine deloc la genul masculin căci toate cuvintele sunt feminitizate, cel puțin în pluralul lor sunt. Eu vă vorbesc într-o diateză neobișnuită și ușor mi-aș dori să vă atrag într-o mreajă, o fata […]

Tusea asta vrea să mă omoare! Ușurel, bre, că nu dau turcii!… Un junghi îi ține isonul și mă înghiontește parșiv sub coaste, iar eu involuntar mă ghemuiesc și ochii mi se înlăcrimează. La naiba! E doar o bătălie, nu un război! – mă încurajez singur, la capătul puterilor. E inacceptabil să mă comport ca […]

Ce zi e azi? E luni, 25 mai. Cum?Nu se poate! Asta înseamnă că părinții mei împlinesc cincizeci de ani de căsătorie. Nunta de aur. Din păcate, nu poate fi vorba de nicio nuntă. De câteva zile tata e internat la Snagov într-un azil-spital pentru bolnavii de Alzheimer. Vila, așezată destul de departe de șosea, […]

Se închid luminile. Murmurul frenetic al sălii, o vibrare neîncetată a unui organism viu, începu să dispară ușor pe măsură ce lumina își pierdea din intensitate, două acte ce se acompaniau unul pe altul într-un dans asimptotic. Audiența avea de ce să murmure, nu doar pentru că participanții de diferite vârste aveau ce să își […]

(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016)   „Cred că e mai cinstit să ne ia apa decât să ne scăldăm într-o nucleară,” i-am spus lui Eisai, un budist rătăcit prin Europa din dorința de a aparține prezentului. Cum altfel să aparții prezentului decât umblând prin cele mai mari oraşe? Prezentul e zgomot, fals, […]

(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016)   I se făcuse deja foame. Era trecut de miezul nopţii şi parcă se mai răcorise puţin. A ieşit din camera lui şi s-a dus la bucătărie, sperînd să găsească ceva de mîncare. Capul îi vîjîia de atîtea calcule, mîna  dreaptă îi amorţise şi aproape nu-şi mai […]

(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016) Brighid terminase pregătirile, dar se gândi să facă şi un cerc. Nu era obligatoriu – în sabat, surorile îl formau cu trupurile lor – şi, totuşi, trasarea cercului pe covorul persan din sufragerie deveni o provocare care îi tulbură curăţirea. Deschise ochii şi râse. Picioarele răsfrânte nu […]

Plouă întruna de două zile în oraşul de la capătul lumii. Picăturile  reci tremură şi fac acrobaţii prin aer, ca la circ, apoi  se rostogolesc pe asfaltul  plin de gropi și  praf. Se spune că ploaia este adusă de Dumnezeu prin Sf. Ilie care deschide porțile să intre cu tot alaiul de tunete și fulgere.Vestirea […]

Draga mea Mihaela, Îmi cer scuze că am dispărut exact ca măgarul în ceaţă. Recunosc, în ultima vreme, comportamentul meu a lăsat de dorit în ceea ce priveşte comunicarea. M-am izolat de  bună voie. Ca să mă liniştesc. Sunt ca un copil supărat care şi-a luat jucăriile şi a plecat. Ah, să nu crezi că […]

 (Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016) Mii de ani s-au scurs în zadar, pentru că oamenii tot nu au învăţat ce e iubirea. O risipă fără seamăn, mamă, cred că şi tu ai fi de acord, dacă ai fi aici, să vezi ce a mai rămas din noi. Cred că pe undeva, în […]

(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016) Lumina deja fierbinte a dimineții picura printre îmbinările vitraliilor galben-verzui, strâmbate acum de nopțile și zilele care, invizibil percepției umane, au curbat și mai mult marginile deja rotunjite ale sticlei. În micul magazin de antichități ascuns pe una dintre străduțele lăturalnice ale labirintului de piatră care duceau […]

Complimentele apocrife îi răsunau în urechi ca țârâitul unei sonerii de pe coridorul din liceu, unde absenți, elevii se amestecau de-a valma, grămadă, să iasă în recreere. Tot așa a năvălit valul de epitete panegirice, în mintea elogiatului creându-se imaginea unui balon roz care continua să se umfle, pereții roz de gumă își măreau suprafața […]

Ana a moștenit de la mătușa ei o căsuță de vacanță, așezată pe malul mării, în care Iolanda și-a petrecut ultimii douăzeci de ani de viață. Cadoul a surprins-o, dar a și bucurat-o. Pentru Ana, căsuța e perfectă. Pe lângă camera luminoasă, una singură, mai sunt o baie mică, o bucătărie în care, ca să […]