Revistă de literatură și alte mofturi
Victor avusese trei misiuni pe Almiria în ultimii patru ani. Ca peste tot, și pe Almiria, cunoscutele sale capacități telepatice îl ajutau să-și facă prieteni noi cu ușurință, iar carisma, cel de-al doilea sau atu, provenea probabil nu numai din înfățișare și prezență, ci și din notorietatea pe care o avea ca cel mai renumit […]
Abia la douăzeci de ani am putut s-o înţeleg pe Clara, mai bine zis să simt ce, poate, simţise ea. Prima dată când l-am văzut pe Louis m-am oprit din mers – el era pe partea cealaltă a gardului de leandri albi de pe faleză – şi m-am gândit: Ce serios arată. Ştiam cine e, […]
Toţi ne plângem de politicienii pe care-i avem: că nu se gândesc decât la ei şi rudele lor, că nu concep proiecte viabile pe termen lung, că nu fac nimic pentru binele public, că nu există nicio ieşire şi ne învârtim în cerc de aproape treizeci de ani încoace. Dar v-aţi întrebat vreodată de ce? Există vreun […]
Fără bani se parca pe o singură stradă, perpendiculară pe strada spitalului. De obicei veneam să-l vizitez pe grabă, mereu în drum spre casă de la serviciu. La ora aia nu găseam loc de parcare decît în capăt, departe, trebuia să fac rapid o laterală și lateralele îmi ieșeau perfect de pe vremea cînd făcusem […]
(ca și când nu s-ar fi povestit) . Și i-am zis… și i-am repetat… și ea nu, dom`le și nu! – Candidă ființă, i-am zis în cele din urmă, ea fiind a noua și, culmea, cea mai nouă dintre amantele mele, că niciodată n-am trecut la zece, conștient fiind de puterea mea de – ofof, […]
Se trezește în sunetul asurzitor al unui apel telefonic. În timp ce întinde mâna după mobil murmură în barbă că ar fi cazul să-și schimbe melodia de apel. Acum are secvența de început a melodiei Out of the Races and on to the Tracks a trupei The Rapture. Capul îi vâjâie, dar reușește să oprească […]
MOTTO: „Acum câteva zile făceam autostopul, când lângă mine a oprit un dric. Am spus: „Nu, mulțumesc, nu merg atât de departe.” Steven Wright FADE IN: 1. EXT. ÎN FAȚA UNITĂȚII DE POLIȚIE. DIMINEAȚA În imagine apare R. 25 – 30 de ani. E slab și oarecum incert alcătuit dar nu-ți dai seama exact […]
– Bă, mă fute femeia să mergem la Untold. Blondul râde: – Ce dracu’ să faci acolo? – Păi, mna, muzică, distracție. Mâncare și băutură. – Căcat. Ăla-i pentru hispteri. – Ce hipsteri? – Hipsteri. Ăia care umblă cu gleznele goale, și fețele pline de păr și gel în cap. – Termină cu prostiile! pufnește […]
În cel puțin două rânduri aici în revistă am încercat să aduc în atenția cititorilor, pe lângă titlurile arhicunoscute la nivel mondial, și altele a căror valoare este cu siguranță incontestabilă în literatură, lucrări care nu au fost încă traduse la noi deși, să-mi fie cu iertare idealismul, personal cred că ar merita. Și chiar […]
De multe ori m-am întrebat cum de ajung să citesc tocmai cărțile pe care le citesc, cărți pe care de-a lungul timpului mi-au influențat probabil scrisul sau, cel puțin, alegerea subiectelor. Cu siguranță nu aș fi început să scriu “Orășelul Copiilor” dacă nu aș fi citit “Something wicked this way comes” de Ray Bradbury. Ok, […]
Ziua aia are culoarea spicului de grâu. Nu dau culori tuturor zilelor, doar unora, când revin deodată peste mine și-mi arată singure ce culoare sau ce gust au avut. Pentru gust, nu sunt sigur încă. Eram ceea ce se cheamă un băiat, ce spun, băiețel, eram în vacanța dintre clasa a treia spre a […]
(Capitol apreciat cu mențiune- locul 5, din peste 350 de participanți- la Concursul Național de Literatură 2012, ținut sub egida USR) Intensitatea luminii parcă pâlpâia acum cu o tărie mai mare. Sau cel puţin despre lucrul acesta încerca să îi încredinţeze Jan Scarlat. Îşi privea cu mândrie creaţia, înciudat într-un fel că nu se gândise […]
Wi-Fi este numele motanului meu și de la bun început va trebui să aduc câteva precizări. În primul rând, ca și în tehnica comunicațiilor, numele provine de la wireless fidelity deși sensul e diferit. În cazul nostru mă refer la fidelitatea motanului față de mine dar fără nici o constrângere sau condiționare, fără să […]
Cum conduceam eu într-o zi spre casă, prin ditamai nămeții, ce credeți că aud la radio pe postul național de știri? Doi invitați vorbeau despre alegerile care au loc în momentul ăsta în Senegal, dar cu atîta patimă încît am început să ascult mai mult amuzat decît interesat. Evident, amîndoi erau senegalezi emigrați în Canada, […]
1. EXT. PE STRADĂ / ÎN PARC Data și ora. Hoțul mai bătrân (cca 60 – 65 de ani) și hoțul mai tânăr (cca 40 de ani) – Iulian – merg și discută ultimele detalii ale unei spargeri. Hoțul bătrân e îmbrăcat în trening. Iulian poartă blugi și geacă. Hoțul bătrân îi dă celuilalt ultimele […]
Am luat decizia ca de-acum înainte, în locul ocupației mele profesionale, să mă prezint simplu: sunt cititor. Până la urmă, nu există activitate pe care să o fi practicat mai mult, excluzându-le desigur pe cele obișnuite fiecărei persoane, cum ar fi nevoile fiziologice. Nici măcar după citit n-aș putea pune pe locul doi activitatea de […]
(ficțiune aproape reală pentru cei care râd din orice poziție) . Văzusem prin filme și chiar mi-au spus cunoscuți știutori de de-astea, cum că-n ziua când ești programat pentru intervenția chirurgicală, întâi te vizitează anestezistul, să-ți afle eventuale hibe(1) ale carcasei (tensiune, respirație, alergii etc.), dar și eventuale erori de soft din cutia cu gânduri, […]
Viața și moartea lui Georgel B. pe scurt „A long time ago in a galaxy far, far away….” În orașul București, în cartierul Pantelimon, undeva spre capăt, peste drum de parcul Morarilor, trăiește Georgel B., originar și el, ca toată lumea, dintr-un eveniment mic (pentru că a pornit dintr-un punct) dar agitat, petrecut cu […]
Mă număr printre cei cîțiva anormali care și-au pierdut două ore din viață ascultîndu-l pe Trump în cadrul mult mediatizatului discurs de la jumatea mandatului prezidențial, State of the Union. Dar, probabil, sînt singurul din România care își mai pierde încă două ore scriind impresii despre acest circ extrem la care a fost adusă scena […]
Mama se îmbrăca tot timpul în rochii. După Revoluţie a început să poarte pantaloni. Prima oară cînd am văzut-o în pantaloni am avut un şoc: mi se părea că-i stă atît de urît! În anii ’80 rochiile ei erau de mătase şi purta la ele o cureluşă îngustă, din piele neagră. Dar din cauză că […]
-Unde e domnuu…? -Domnul Florescu, o ajut eu pe doamna inspector. Apoi o ajut să-și dea jos paltonul și îl agăț în cuier. Un miros plăcut de parfum, discret și tonic inundă holul întunecos. Doamna inspector privește curioasă în jurul ei, nu știe încotro să meargă. -E chiar aici, veniți după mine, și intru în […]
Octavia are ochii umezi. Se lasă pe umărul meu. Genul acesta de apropiere mereu m-a stânjenit, dar nu mi se pare că e momentul să dau glas acestor gânduri. Cred că e mai mult furioasă decât rănită. Îmi spune lucruri pe care nu le înțeleg, apoi îmi spune lucruri pe care nu le aud. Dar […]