Categorie: Proză scurtă

(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016) Odată cu ziua polară îşi scosese puii afară, la lumină, la viaţă! Mulţumirea îi era înjumătăţită de temeri necunoscute, care îi slăbeau încrederea în sine. Nu ştia exact ce este, dar presimţiri o munceau ca nicicând… Cerul o apăsa, încins de soarele neprielnic… în jur, adieri de […]

Marea, cu întinderile ei albastre lipite de orizont, mă fascina. Stând pe faleză, priveam valurile ca vrăjită. La fel ca atunci când părinţii m-au dus pentru întâia oară pe litoral, cu bilete prin sindicat. Copil fiind, mă speriasem de apa nesfârşită. Valurile agitate dădeau impresia că acuşi-acuşi mă vor înghiţi. Faleza? Cearceaf lângă cearceaf, aglomerată […]

Nimeni n-a putut lămuri până în prezent de ce dormi mai bine tocmai în zilele când ai mai multă nevoie să te scoli de dimineaţă. De obicei, Liliana dormea „somnul celor drepţi” cum i se zice pe drept sau pe nedrept, şi se trezea regulat pe la şase, odihnită şi gata de treabă. Într-o zi […]

O nouă zi își anunța timid începutul. O zi ca oricare alta, care nu aducea nimic deosebit, ori spectaculos, prin simpla ei sosire. Erau, ca de obicei, doar razele soarelui, care alungau întunericul nocturn, încălzind și dezvelind lumea amorțită peste noapte. Mici păsări guralive ciripeau vesele, tulburând liniștea de până-n acel moment, cu glasul lor […]

(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016) Sosirea Vasul Ahti înaintează greu. Știu că în orice moment putem fi prinși între ghețuri. Cele cinci minute cât am putut sta pe punte mi s-au părut nesfârșite, până și stropii valurilor înghețau pe loc. Doream să privesc măreția ghețarilor, dar în același timp vroiam și să le […]

(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016) Ela a citit, din întâmplare, incredibila povestea a chinezoaicei care și-a purtat în pântece copilul mai bine de șaizeci de ani. Și a comparat-o cu povestea ei. Amândouă, și ea, și chinezoaica n-au fost mame niciodată. Din fericire, ea a reușit să scape de sarcina nedorită mult […]

Între dealurile împădurite se mai zăreau câteva case răzleţe. Formau o extindere forţată a micului oraş, ca urmare a construirii combinatului. De câţiva ani zona încremenise, ca şi uzina. Mândria urbei dispăruse, din colosul industrial rămânând doar un schelet hidos de beton şi metal ruginit. Localitatea, plină de viaţă datorită industrializării ceauşiste, rămăsese pustie, mai […]

De la balconul camerei sale, unde se așezase să-și bea cafeaua și să citească, Edvard auzi jos, în stradă, râsete de copii. Lăsă deoparte cartea și se ridică să privească. Un grup de băieți și fete aplauda și se amuza pe seama clovnului care le oferea, pe celălalt trotuar, o mostră de echilibristică, ținând pe […]

Se dedică lui Pavel Și i-am pus mână pe umăr lui P., de fapt i-am așezat palma ușor pe umăr, pentru a nu-l speria, nu voiam să îl trezesc din acea visare a lui, din lumea prin care tocmai umbla probabil cu ochii deschiși, aflându-se undeva între imaginar și realitate, cu o talpă așezată în […]

(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016.) Lumina și căldura au scăzut treptat. Frunzele produceau un cântec gentil și foșnitor în timp ce vântul trecea printre ele ca un compozitor grăbit. Umbele s-au înălțat spre ceruri, și-au rupt legăturile care le țineau atașate de pământ. Cerul s-a îmbrăcat în portocaliu și roz, culorile contopindu-se […]

De câte ori trece pe lângă cimitirul Eroii Revoluţiei lângă Bellu, Irina se uită lung la crucile tinerilor căzuţi în ‘89. Monumente frumoase, alei îngrijite. Este revoltată. De curând, dosarul de investigare a crimelor din acel decembrie sângeros a fost clasat. Clocoteşte de indignare, chiar dacă nimeni din familia ei nu a murit pe stradă […]

Silvia Davidov era o femeie care umplea locul oriunde s-ar fi aflat. Rânduia, curăța, făcea să sclipească totul și apoi sfințea locul cu armonia și ritmul vieții ei. Fără să fie o femeie simplă, pretențiile îi fuseseră întotdeauna modeste căci, după ce maică-sa se prăpădise, tocmai când mai avea un an de facultate, învățase să […]

Se suie Sandu al meu astăzi pe birou, nonşalant nevoie mare. Zice: – Bă, gunoiule, stinge ţigara! Tresar întâi. Adică, tupeu ca tupeu, dar chiar să muşti mâna care te-a hrănit? – Ce-ai zis,mă? – „Mă” vine de la „mă-ta” şi mie îmi zici Sandu, da? Stinge ţigara! Nu, clar, o fi fost Whiskas-ul expirat, […]

Abia se crăpase de ziuă. Negreala nopţii arăta totul ca-ntr-o fotografie alb-negru. Călătoream într-un troleibuz care ar fi trebuit să mă ducă din gara marelui oraș spre o destinație precisă. Totul era știut dinainte, dar se petrecea ca-ntr-o orbecăială, printre oameni, mașini, amintiri, intuiții străfulgerate. Mă întrebam dacă se petrecea cu adevărat sau era doar […]

— Ce bine că e moale pămîntul, dar fără săpăliga asta a mea, tot nimica nu făceam, spune ţiganca bătrînă aşteptînd o răsplată. Un gîndac, uuu, ce mare e!… — Vă mulţumesc pentru ajutor, acum lăsaţi-mă vă rog, pe mine. Vreau să pun eu florile. Luaţi şi banii aştia. Şi cînd mai puteţi, vă rog […]

Țeava chiuvetei tuși răgușit, apoi scuipă cu obidă apa leșioasă de culoarea ruginei. Ora era ireală, totuși, prin pereții subțiri se auzeau suratele ei dregându-și gâturile anchilozate încercând să aducă din măruntaiele blocului aceeași leșie. Criza nu dură mult, aproape cinci minute, însă fără martori, căci nimeni nu-i dădea atenție. Lumina la baie rămase aprinsă, […]

Ce vrea de la mine? Ce vrea de la mine după atâția ani? Nu am mai văzut-o de atunci, nu am ținut legătura. Atunci? Ce treabă are cu mine? Mă tot întreb de când am primit telegrama și nu pricep. Telegrama nu-mi explică nimic: „Vin în România. Așteaptă-mă la aeroport. Luana.” După nume era clar […]

… Achit, îi spun în şoaptă preferinţele anatomo-fiziologice şi matroana îmi zice ceva de o gustărică surpriză înainte; din partea firmei. E adevărat, cam mor de foame, dar am venit aici pentru altceva, mai important; deci nu-i răspund. Mă direcţionează spre vestibulul din dreapta, deschide uşa care dă spre o cameră cu lumină roz difuză […]