Categorie: Roman (fragment)

Nu știu de când nu mai ascultasem cel de-al doilea cântat al cocoșilor. Oare fusese atunci când, plecând, seara, spre stâna baciului Haplea, împreună cu bunicul, ne rătăcisem, eu îmbătat de strălucirea astrelor, iar bunelu amețit de mulțimea gradelor de alcool contrafăcut, luat pe sub mână de la Gălbănoaia, ajungând acasă când bunica ducea vițica […]

Adriana îşi aşezase trollerul lângă uşă, aşteptând sosirea taxiului care s-o ducă la autogară. Sunase la dispecerat şi i s-a răspuns că în cinci minute va sosi cineva. De la Autogara Sud trebuia să ia microbuzul spre aeroportul Otopeni. Îşi rezervase pe internet biletele din timp, atât pentru microbuz, cât şi pentru avion. Se uită […]

Cândva mi-am dorit să urmez Academia de teatru. Şimţeam atunci că vocea mea interioară dramatizează condensat identităţile altora. Îmi imaginam rolurile celor pe care-i întâlneam şi îmi doream să mă transpun în momentele lor critice, cu identitatea şi înfăţişarea lor, ca să-i salvez. Apoi, întocmai ca un mesager dintr-o călătorie în timp, să mă întorc […]

Să nu mă judeci pentru ceea ce-ți voi mărturisi. De fapt cum ai putea s-o faci? Am privit moartea cu proprii mei ochi și m-am gândit la tine, la fiecare moment în care ești nevoit să faci și tu asta și n-ai unde să te ascunzi. Sunt furioasă. Îmi vine să urlu, să mă dau […]

Într-o fugă intru în cabinetul meu, îmi caut mănuşile, mă spăl pe mâini şi mă pregătesc de sală. Nu înţeleg, pur şi simplu nu îmi dau seama ce e cu ea. Nu-mi vorbeşte niciodată despre sănătatea ei, se supără mereu când aduc asta în discuţie şi îmi spune „doctore” în batjocură. Nu poate fi preinfarct […]

[…] Pașii noștri traversau strada Mircea cel Mare unde pământul nu se uscase, iar praful așternut se transforma repede în noroi. Îi mărturisisem lui Nae că aș fi ucis-o pe Tița dacă era mama mea. El se amuzase. „Boschetară, boschetară, dar tot arată bine la vârsta ei.” N-am fost de acord cu această afirmație. Surorile […]

Deschisesem trei conserve de peşte afumat pe care le-am devorat cu-o pungă de crutoane. La sfîrşit ne-am şters pe mîini cu şerveţele igienice umezite. Adi a scos un rîgîit de om satisfăcut. « Băi, da’ ce-aş pipa o ţigară acum, măi omule! » « Tu cum ai început Adi să fumezi? » l-am întrebat de vorbă, ca să […]

Radu se îndreptă nerăbdător spre măsuța din colț și ridică, cu ambele mâini, cartea pe care o moștenise. Volumul era frumos legat în piele neagră, plăcută la atingere, în ciuda vechimii evidente. Un scris mare, în auriu, traversa tot cotorul, parcă înghesuit cu greu pentru a încăpea în întregime. Învârti cartea cu o mână și […]

Capitolul I –Și se facu întuneric… * TRANS-H(UMANA)- undeva la periferie ….. A…… N…… S…… E…… L…… M…… …. A…. N.… S…. E…. L….M .… A.. N.. S.. E.. L.. M.. :apelează sub-rutina OC001-1001 « identifică input » : repertoar identificator unic entitate co-participativă TRANS-HUMANA :apelează sub-rutina BA002-2001 « test stabilitate mediu » : necunoscut / lipsă :apelează sub-rutina XAX300-0001 « deschide canal comunicație […]

[…] Totul a început cu telegrama de înrolare primită de la armată. Un mesaj sec și formal, scris în grabă. „Ți-a venit rândul”, a zis poștașul, întinzându-mi telegrama cu zâmbetul pe buze. N-am înțeles exact motivul său de bucurie. Am dat din umeri și am pus privirea în pământul noroios. Mama a început să plângă […]

Îmi fac singur prefață Emma e o fantezie. E o fantomă. E un fir de păr. E o zi. Nu are habar de ea şi nici de ceilalţi. Dispută lupte glorioase cu inamici ireali, pictaţi de imaginaţia ei îmbolnăvită. Trăieşte fără început clipe care se sfârşesc doar când decide ea. Dimineaţa aşteaptă nopţile albe iar […]

Nu-şi amintea unde a locuit înainte. Mama-i spunea că era un ţinut întins în mijlocul căruia se ridica un turn alb ca de fildeş. Ema nu  reuşea deloc să-şi imagineze turnul. Se chinuise nopţi la rând să-l vadă sclipitor ca solzii unui peşte în soarele amiezii ori rece şi neutru atunci când s-ar fi ridicat […]

Cînd îmi povestea tata, în copilărie şi-n adolescenţă, frînturi din povestea cu dărîmarea casei lui Sotir, eram atît de fascinat, încît îl rugam ori de cîte ori se putea să-mi repete amănunte din istoria aia: era atît de incredibilă pentru mine, încît trebuia neapărat să fi fost adevărată, nu se putea altfel. Iar tata nu […]

Simţeam nevoia să mă răcoresc un pic şi unde altundeva se putea gîndi la rece decît în afara clădirii cu trei etaje şi trei subsoluri? Fiind încă dimineaţă, am socotit că îmi puteam permite o scurtă plimbare prin împrejurimi. Pereţii încă mă apăsau. Simţeam nevoia de aer, aşa că am luat-o repede spre Grădina Icoanei, […]