Revistă de literatură și alte mofturi
I-am dat să citească una din povestirile mele. Am întrerupt-o de la Mătușa Julia și Condeierul, carte pe care tot eu i-o recomandasem. Mi se făcuse milă de ea, să o văd seară de seară luptîndu-se cu Middlemarch de George Eliot. O luase de pe o listă “Cele mai bune romane scrise vreodată”, un clasament […]
Încerca în fiecare zi de marți să accepte ideea că plecarea dis-de-dimineață la ”militărie” , cum spuneau fetele orelor chinuitoare de pregătire militară, făcea parte din deliciile vieții studențești.” Delicii” pe care unele colege ,care erau șefe de grupă sau de an , avuseseră grijă să le ”rateze”.Cum?! Ileana nu și-ar fi putut închipui că […]
John şi Mary se întîlnesc. Ce se întîmpla apoi? Dacă vreți un final fericit, încercați A. A. John și Mary se îndrăgostesc și se căsătoresc. Amîndoi au servicii bune, bine plătite, care le stimulează curiozitatea și pe care le fac cu plăcere. Își cumpără o casă adorabilă. Prețurile imobilelor cresc. După o vreme, cînd își […]
Dacă admitem că există scriitori de seamă și scriitori mai puțin de seamă, și admitem, atunci, de bună seamă, Eminescu este cel mai de seamă scriitor al nostru. Vasile Alecsandri a recunoscut asta la berăria lui IL Caragiale: „E unul care scrie mai bine decît mine. Ce poet sînt eu – un țîști-bîști acolo”. Caragiale […]
Mi-ar plăcea să posed un atelier doar al meu, să nu zăresc în jurul meu toate celelalte portrete ale altor femei, ale altor iubiri spre care fug uneori cu melancolie privirile Lui. Să am un zid doar al meu pe care să-l aureolez și care să mă sprijine cu tandrețe, să fiu apărată de pereți […]
Hop și Țică peste gard și-o tulim noi așa, veseloși-băieți-zeloși, spre șosea și pe străzile prăfuite/mânjite și dincolo de marginile orașului, înspre cîmpul gol și primitor ca o virgină care nu cunoaște ce-i aceea rușine, care se lasă dezmierdată și pipăită, o auzi cum tremură și geme de plăcere și poftă, dar pînă la un […]
Un scriitor îmi reproşa cumva, mai mult sau mai puţin pe faţă, nu demult, că mi-am dat demisia din Uniunea Scriitorilor (întâmplare petrecută acum mai bine de un an), că ar trebui, zicea, să luptăm din interior şi nu să părăsim corabia şi aşa mai departe aşa cum eu şi alţi câţiva scriitori am făcut. […]
– Preţurile din Beijing sînt de nesimţiţi. Asta din cauza că-s prea mulți turișți pe-aici; lîngă Forbidden City forfotesc ăștia de vin cu lista cu obiectivele de bifat. Pe urmă își pun aparatele foto la ochi și pe bune dacă restul zilei mai văd ceva direct cu ochii lor! – Păi știi ce mi-a zis […]
De la aeroport, imediat ce sosise în România, francezul fusese transportat la spitalul Fundeni, într-o ambulanţă care apăruse cu mult înainte de apelarea numărului de urgenţă. Rapiditatea intervenţiei a fost mai mult ca sigur o premieră mondială absolută ce l-ar fi uluit adînc pe acela nefamiliarizat cu eruptivismul organizat, subtil şi eficient (precum e lozinca […]
N-o să spun de ce nu-mi plăcea sau nu-mi venea sau nu suportam sau evitam să vorbesc la telefon. Ca mai toate comportamentele ciudate, poate îşi avea originea undeva în copilărie. Cert e că era o corvoadă, ceva ce nu făceam decât în mod excepţional. Toate astea el nu le ştia când mi-a scris la […]
Dintre toţi, doar unul şi-a divulgat suferinţele. Se căia amarnic că bravase în faţa miliţienilor la anchetă. De-atâta bătaie la palme n-a mai rezistat. S-a repezit la ceaşca de ceai a unuia dintre comisari, a spart-o de muchia metalică a mesei şi, şi-a brăzdat urme adânci pe braţe, până la os. Investigatorii au fost până […]
Mi-aduc aminte, era o vecină la țară care cînd se supăra pe un copil că făcuse ceva ce ei nu-i convenise folosea expresia “dracul ăla de copil!”. La fel se folosea și pentru vreo fată frumoasă dar care avea ceva obraznic în frumusețe, ceva care provoca, poate că fără să vrea sau să știe ea. […]
O siluetă de fată, nimic ieșit din comun, mergea grăbită pe străzile gri și ocolea minuțios, cu botoșeii mulați pe gleznele goale, spărturile din asfaltul umed în care se oglindea tremurând noaptea. Vântul tăios o împingea ca pe o frunză dintr-o parte în alta. În pumnii ei mici, fără mănuși își simțea buricele degetelor ca […]
Cazmaua stă abandonată în groapa adâncă până la genunchi, sprijinită de peretele de pământ încă reavăn, cu coada ițită în sus ca o lumânare uriașă. Toropiți de palinca din sticla ce zace lângă ei în iarbă și de căldura ce își face deja simțită prezența, cei doi bărbați stau tolăniți la umbra nucilor de lângă […]
Corpul ei era flacără şi foc, suplu şi şerpesc, hainele refuzau să-l acopere Rochiile, sutienul, bluzele, chiloţii cădeau de pe ea repede ca un blestem Şi palmele nu ştiau unde să se ducă mai întâi, pentru că era fluidă ca tornada Arăta năucitoare ca o hartă a comorilor şi chiar voiai să cauţi, să cauţi […]
(capitol din romanul Cartierul Proletarilor) -Roman Ion!! Unul dintre cei care se ocupau şi cu paza mea m-a înșfăcat de guler conducându-mă în zig-zag: -Hai, măi, ameţitule! Te duci până la camera două zeci şi doi, sus, la al doilea etaj. Vezi să nu cumva să te rătăceşti, că te ghidăm noi! M-au lăsat singur. […]
The shape of water este, fără îndoială, încununarea de până acum a unui stil, creionat de Guillermo del Torro încă din El espinazo del diablo, film apărut în 2001 şi continuat mai târziu, în 2006, cu El laberinto del fauno. Întunericul sumbru al creaţiilor sale are totuşi ceva luminos, un mesaj care se destăinuie […]
Nu s-a putut afla cât timp a trecut până când unul dintre cei doi s-a hotărât să rupă tăcerea. Poate că rămaseră acolo două minute sau doi ani, ceea ce, în vremurile noastre, e totuna. Ploaia cădea în stropi mici care își dădeau coate în plonjarea lor naturală spre pământ. Coatele stropilor erau apoase, contactul între […]
Nu pot spune că zilele în care nu reuşesc să scriu sunt ratate, pentru că nu sunt genul de scriitor „disperat” care pune scrisul mai presus de viață. Am numai aşa o părere de rău că m-am lăsat dus de valul trăirii şi nu am mai găsit nici măcar câte o jumătate de ceas pentru […]
(MULȚUMIRI ASOCIAȚIEI 15 DECEMBRIE 1987 din Brașov, pentru accesul la documentație!) Cojile seminţelor de floarea soarelui se înmulţeau în continuu, treptat, încet şi sigur, până când acoperiră aproape în întregime faţa de masă, formând pe alocuri movile. Şi continuau să crească, parcă în ciuda lui Jan Scarlat, care privea ofuscat atât la seminţele coapte pe […]
Ieşeam din clădire mestecând gumă cu gura deschisă. Totdeauna apărea câte o vecină şi mă privea aşteptând să fie salutată. Aş fi vrut să-mi vadă limba roşie de la colorant când spuneam bună ziua şi să ştie că nu era de-aici, guma, era din străinătate, şi deci avea cu totul alt gust decât astea ale […]
La botez şi gazdele au un băiat cu care mă înţeleg foarte bine pentru că vorbeşte foarte mult, ca o fată, şi tot el se lasă pe cregile de la un prun din grădină ca să pot să ajung, sînt coapte-coapte prunele, mîncăm prune şi îl ascultăm pe el, la sfîrşit l-am întrebat dacă mereu […]