Revistă de literatură și alte mofturi
Scriitor. Traducător.
Critic literar.
Redactor LiterИautica.
Cărți publicate:
Încotro ne îndreptăm (Litera, 2022) - roman
Treisprezece. Proză fantastică (Litera, 2021) - povestiri
Este de găsit pe pagina sa de autor.
Arme, cartea rostită a șoimului & pisigăoaza nepedepsită aretha/ jukebox de cristal regină a imnului & el difuzat într-o rană de beată transfuzie i-ar păsa de unduioasa undă de sunet crispat & să-și lăcrimeze salutul marelui, oh, particularului el dorado reel & prăpăditului său zeu personal dar ea nu poate ea care e ghidul cui […]
De multă vreme doream să fac o recenzie acestei cărți, complet anonimă, așa cum pare complet anonimă și autoarea, maghiară, despre care aflu de pe Wikipedia că a fost profesoară de literatură, redactor-reporter TV (la TVR) și radio la București, cu multe cărți editate în capitală la Kriterion apoi, din 2001, după fondarea revistei literare […]
Domnule Codreanu, Notez aici (pentru ce?) gândurile mele de acum câțiva ani, pe care le-am regăsit răsfoind unul dintre primele mele carnete. Am umplut de atunci sute de astfel de carnețele, pe care le-am pus unul deasupra celuilalt într-un colț al camerei mele, alcătuind o coloană înaltă, până la tavan. ”În zilele ploioase, mă plimbam […]
Să-ți iei *medicina, îi spuse mama, și închise ușa trântind-o, iar Marco înțelese că treaba era serioasă, dacă voia să nu fie bătut la cap chiar trebuia să-și ia *medicina, deși nu avea nici un *cazzo nimica, dacă îi *colá nasul nu era nici un motiv de *preocupație, alla fine nu era prima *voltă când […]
Dacă e să plecăm de la communis opinio, Tarantula este ori un roman experimental, ori o colecție de poezii. Am pleca însă de la o definiție greșită, cel puțin incompletă sau precipitată, ca o etichetă adăugată peste o altă etichetă, care ne-ar îndepărta tot mai mult de adevăr. Vom lua deci drept adevăr absolut însăși […]
Când eram copil, îmi plăcea să merg plin ploaie. Toamna, străzile satului erau mlăștinoase. Cizmele de cauciuc se afundau în noroiul brun. La fiecare pas, se creeau peșteri subacvatice cu pereții moi, bruni. Cizmele lăsau apoi peșterile să se umple de apă brună. Când trecea câte o căruță, roțile sale formau un șanț, iar apa […]
Prieteni cititori, astăzi am făcut o descoperire excepțională. Am aflat un adevăr tulburător, în fața căruia nu doar eu, ci noi toți nu putem decât să ne resemnăm, plecând capul: Suntem, cu toții, nebuni! Eu, voi, scriitorii, cititorii și recenziștii, persoanele ce aparțin oricărui strat și grup social din lume. Până și doctorii care tratează […]
Într-o zi, o coadă de iepure ieși dintr-un codru. Aceasta se întâlni cu o limbă de șarpe. Limba de șarpe ieșise dintr-un sat fără câini, căci pădurea o izgonise. Acum, locuia în satul acela, împreună cu alte limbi asemenea ei. Coada de iepure dădu să sară peste limbă și să gonească mai departe, însă limba […]
O împletire stranie între roman, jurnal și eseu, cartea laureatului Nobel J.M.G. Le Clézio, continentul invizibil (titlu original, Raga. Approche du continent invisible), este o incursiune în stil documentaristic-enciclopedic în misterioasa și îndepărtata lume a Polinesiei, mai exact în Melanesia, pe teritoriul unor insule de importanță culturală și turistică majoră; Raga este prima dintre ele, […]
În stilul binecunoscut (și care l-a făcut celebru) al lui Saramago, cititorul este purtat în îndepărtata, rurala lume a Europei luterane a secolului șaisprezece, acolo unde va călători alături de un elefant indian și de însoțitorul său, din capitala Portugaliei până la Viena. Elefantul este extravagantul dar de nuntă oferit de regele portughez Joao vărului […]
Iar dacă tot voia să reușească în lume, în acest indistinct melanj de viață și ființe, moarte și inanimate, plăceri și suferințe, sinceritate și minciună, limpezime și insanitate și multe alte dicotomii pe care Maya nu mai avusese timp să le menționeze pentru că trenul se apropia deja, claxonând și speriind o bătrână aflată prea […]
locul III la concursul PEN, România, 2016 Pentru că nimic nu e perfect, nici măcar perfecțiunea și totul e relativ, începând cu relativismul, cei doi cardinali nu ar fi putut afirma că tabloul pe care îl evaluau în pronaosul întunecos al bisericii, și care fusese dinadins adus de către Rafael spre a fi supus ochiului […]
lui Laurențiu Daniel, un bun scriitor Atunci, l-aș fi putut lovi. Îl aveam la mai puțin de treizeci de centimentri de mine, respirând cu privirea în pământ, la fel de greoi cum îi era și pasul. Un pumn în stomac sau pur și simplu în unul dintre cei doi ochi ce priveau preșul negru, de […]
De ce, se întrebă ridicând privirea spre cer, chiar în momentul în care soarele se ascundea în spatele unui nor rotund de mici dimensiuni, nu pentru a-l introduce pe Dumnezeu în discuție, întrucât aceea nu era o discuție, mai degrabă un monolog sau un solilocviu, întrebarea fiind, deci, una retorică, ci pentru a-și relaxa puțin […]
Când mă prezint ca oenolog, interlocutorii mei au cele mai ciudate reacții. Ele variază de la uimire la nedumerire, în general terminându-se cu un zâmbet larg, politicos, care vrea să spună că nu au înțeles o iotă. În mintea lor se desfășoară, probabil, cele mai interesante scenarii de asociere. Hm, oenolog, O fi lucrând omul […]
”Numărul 32” este un tablou al lui Jackson Pollock, considerat de importanță majoră pentru curentul artistic al expresionismului abstract. A fost realizat în anul 1950, în stilul caracteristic al pictorului, care s-a folosit de culori bazate pe rășină, cumpărate dintr-un magazin de bricolaje. Spre deosebire de alte picturi ale artistului, care se diferențiază prin prezența […]
Deși titlul cărții ne poate duce imediat cu gândul la un roman polițist, această impresie va fi destrămată încă de la lecturarea primelor pagini, de unde ne vom da seama că ne aflăm de fapt în fața unei lucrări cu totul deosebite, atât prin stil cât mai ales prin tema sau temele prezentate. Deîndată ce […]
Privind deja de o bună bucată de vreme ambii cardinali la pânza pictată cu atâta iscusință încât cu greu i s-ar fi putut găsi vreun cusur și negăsindu-i de fapt niciunul, însă realizând că orice nemulțumire, cât de mică, ar fi avut de fapt o importanță majoră, anume aceea de a le confirma superioritatea în […]
(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016) Apoi m-am așezat la masa de lemn, ce mirosea a praf și a carii, m-am așezat de fapt pe scaunul de dinaintea mesei, ce a scârțâit sub greutatea mea, ca și cum mi-ar fi dat de înțeles că mă pot folosi de el doar dacă aveam o […]
Înainte de toate, permiteți-mi să mă apăr împotriva a ceea ce mi s-ar putea reproșa: Levantul este un poem, iar Liternautica un site dedicat prozei. Să nu ne lăsăm întru totul amăgiți de prezentarea produsului! Levantul este un poem, da, însă unul epic, o epopee. În multe puncte însă nu răspunde nici măcar acestei ultime […]
(Text înscris la Maratonul literar – februarie, 2016) Însă niciunul dintre cei prezenți nu îi răspunse, deși este adevărat că Barbarossa nu adresase nimănui vreo întrebare, poate doar una retorică, lipsită de retorică, niciunul nu îndrăzni măcar să șușotească lângă urechea unui altuia, să îi arunce camaradului o privire cu subînțeles, rotindu-și ochii în orbite […]
Trebuie să fiu sincer: mai mult decât numele, nu auzisem mare lucru despre acest autor japonez. Știam doar că a fost primul din țara sa care a câștigat premiul Nobel pentru literatură. Cum operele lui Haruki Murakami sunt atât de frecvente astăzi în Occident, casele de pariuri dându-l în fiecare an favorit pentru câștigarea aceluiași […]