Revistă de literatură și alte mofturi
Cu mult înainte să prindă moda scrisului în puşcăriile noastre româneşti de la 2014-16, într-o închisoare din Londra, începînd cu anul 1451, pe parcursul a douăzeci de ani cît a durat sentinţa, un cavaler pe nume sir Thomas Malory a scris Moartea lui Arthur – prima încercare literară de a folosi elemente folclorice ale legendei […]
Asta vară am stat o lună în România. Anul ăsta o să mai stau iar o lună. Eu îmi fac vacanţele în ţară spre nedumerirea rudelor şi a prietenilor de acolo. Ei, invers, deabia aşteaptă să vină perioada concediilor, să plece oriunde dar nu în România. Un bun prieten din Bucureşti îşi luase bilete la […]
Motto: Coelho a scris cartea în doar două săptămîni, în 1987. El a justificat rapiditatea aceasta uluitoare spunînd: “în sufletul meu era deja scrisă demult…” Între toate poveştile care s-au spus există oare una mai teribilă decît cea a unui om auto-proclamat zeu, un sultan cu puteri nelimitate care încercînd să-şi satisfacă libidoul, consumă […]
Am trecut de primul moment de oftică, a cîştigat PSD: mă bucur. E aceeaşi bucurie neagră pe care am simţit-o şi cînd a cîştigat Trump alegerile. Dacă e bal, bal să fie! Hai să vedem ce o să se întîmple! Şi aceeaşi senzaţie de uşurare (o să mă înjuraţi): nu mă aflu nici în […]
Orice roman celebru este la început un biet manuscris. Un teanc de foi despre a căror existenţă, iniţial, nimeni, în afara celui care le-a scris, nu are habar. Ele vor fi citite de un editor. Uneori vor fi refuzate. Uneori vor fi refuzate şi abandonate pe vecie, fie pentru că sînt slab scrise, fie pentru că […]
Mă refer, bineînţeles, la ce ţi se poate întîmpla cînd foloseşti personaje culese din realitatea imediată, fără a le camufla îndeajuns. Majoritatea scriitorilor au făcut-o, de la Mark Twain care foloseşte un Huckleberry Finn bazat pe un partener de joacă din copilărie pînă la, în zilele noastre, John Green care a dat de curînd lovitura […]
Am început de câteva zile să pun pe Facebook o serie de fotografii îngălbenite de vreme, uitate mai multe decenii într-un sertar, în casa părintească. Cum era și firesc, fapta mea a stârnit interesul mai întâi al rudelor, al prietenilor, apoi al colegilor de școală, dar și al cunoștințelor mele de pe Facebook care nu […]
PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. Este oare pierdere de timp să vorbim despre plagiat acum, cînd fenomenul a devenit atît de răspîndit? Categoric, nu. Este folositor chiar şi celor care ar dori să plagieze, ca să ştie […]
De cîtva timp mă întreb dacă nu am devenit un intrus, aici pe site. Citesc din ce în ce mai rar, scriu sporadic, mă interesează din ce în ce mai puţin ştirile, noutăţile legate de literatura autohtonă. Luna trecută, un editor scria pe FB că va da un test de cultură generală, se referea exclusiv […]
L-am dus pe fiu-meu la o lecţie de înot şi lecţia avea loc în piscina unei universităţi. Uitesem să îmi iau ceva de citit şi afară ploua, aşa că nici să mă plimb nu puteam. În lipsă de altceva, m-am gîndit să îmi arunc ochii pe ziarul universitar lăsat de cineva pe o masă. Eram […]
De cîteva luni mi-e mai greu să citesc beletristică, brusc nu mai am răbdare. Cred că citesc prea mult din textele care apar pe site sau din pseudoliteratura care se publică pe Facebook. Cîteodată intru pe blogul unui scriitor, citesc direct de acolo. Prin vară ţin minte că am intrat pe blogul lui Soviagny şi […]
Scrisul a devenit în România o ocupaţie „de nişă”. Cititori nu prea, din ce în ce mai puţini de fapt, oricum cei mai puţini din Europa. În acest timp, cei care conduc organizaţia reprezentativă a scriitorilor, Uniunea Scriitorilor din România, se ţin de acţiuni cu iz comunist, îşi dau premii între ei, încropesc comisii cu […]
Un website de mezeluri trebuie să fie destul de uşor de făcut. Ştii de ce imagini ai nevoie – în speţă cîrnaţi pozaţi de aproape -, ai tab-ul cu produse, oferta de cotlet organic, oferta cu pui crescuţi în aer liber, chiar şi numele domain-ului ar fi direct sugestiv, fără metafore, să ştie potenţialul client […]
Îl ascult de vreo oră vorbind pe Dan Puric. Îl ascult ca hipnotizată. Eu n-am prea ascultat basme nici când eram mică. Toate miturile prin care trăiesc mi-au fost întipărite în carne, sunt radiația trăirilor ancestrale care mi-au fost transmise genetic și care se manifestă ca un fel de instinct. Am crescut cu altfel de […]
Citesc din Henry Miller despre moarte și creație și îmi vine în minte răspunsul pe care îl caut demult, într-o direcție greșită. Ce e vulgaritatea? E atât de evident. E un mod de a reprezenta lucrurile ca și cum n-ar exista moarte, ca și cum ar putea cineva trăi, altfel decât într-o inconștiență bovină, într-o […]
În perioada cînd am scris la Escroc S.R.L. a trebuit să mă documentez un pic pentru partea a doua a romanului, cea cu escrocheriile – o chestie la care nu aveam (prea multă) experienţă. Şarlatanii mei (personajele) trebuiau să facă nişte înşelătorii originale. Iar eu, la rîndul meu, trebuia să citesc ce se realizase pînă […]
Mi-a plăcut la nebunie ultima poveste postată de Radu Părpăuţă, şi imediat ce am terminat de citit finalul, mi-am dat seama că minciuna copilului are o semnificație importantă, și că acea semnificație, analizată, ar putea fi un bun punct de plecare pentru un articol. Ceva legat de ficțiune și de aptitudinea de a spune minciuni. […]
Undeva în Escroc SRL, scriam Şeherezada este singurul personaj feminin de care m-am îndrăgostit. La primele corecturi am decis să elimin propoziţia respectivă (care nu se găseşte deci în versiunea finală), dar zilele trecute, negăsind nici un subiect de scris, mi-am amintit iar de Şeherezada şi mi-am dat seama că în toţi aceşti ani personajul […]
Avem în mână o carte. De cele mai multe ori, un roman. De regulă, peste două sute de pagini. Dacă ar fi să fac o comparație gastronomică, un roman este un meniu de nuntă. Cuprinde aperitive reci, aperitive calde, supă, pește, fructe de mare, friptură, fructe, prăjituri, tort, înghețată, vinuri asortate. Whiskey, cafea și trabuc, […]
Există scriitori – cum este de exemplu laureata Nobel pentru literatură de anul trecut, Alice Munro -, care preferă proza scurtă romanului, în timp ce alţii, cum ar fi Orhan Pamuk sau Steven King, nu au scris niciodată altceva decît romane. Cred că dacă dintr-un motiv sau altul, prima formă de proză încercată a fost […]
Cred din ce în ce mai mult că arta este ţinută în viaţă din motive de curtoazie, ca un gest sentimental faţă de trecut. La ora de istorie ni se enumerau cele şapte arte : arhitectura, sculptura, pictura, muzica poezia, dansul, teatrul – ce au însemnat ele pentru umanitate. Arhitectura prezentului, cel puţin în America […]
Probabil că visul este prima şi cea mai utilizată metodă de a introduce intriga în literatură – aceasta deoarece, nu întîmplător, literatura are nevoie de un ingredient esenţial, imaginaţia, iar în timpul somnului creierul are o capacitate uimitoare de a face asociaţii din cele mai neaşteptate. Fabuloasa viteză de derulare a viselor şi calitatea lor […]