Categorie: Proză scurtă

Sunt în club de ceva timp. Urechile-mi cântă alternativ stânga-dreapta. Nu prind nimic în comun din linia melodică. Muzica a marşat spre sută în decibeli, motiv să găsesc atât de firească năuceala mea. N-am băut. Doar am fumat puţin. Fix la o masă de mine, o omonimă: tot singură, tot fumătoare, dar plină de graţie. […]

       Motto: ”În organigrama lumii, oamenii se numără până la unu!”- Ion Cosmovici       S-a trezit brusc, fără s-o deranjeze nimic; linişte, întuneric, nici o geană de lumină, nici un coşmar. ”Straniu!” – exclamă, iar în sinea sa s-a mirat: ”De ce mi se întâmplă asta?” Privirea i-a alunecat instantaneu spre […]

Ieșisem în sfîrșit de pe autostradă. Ne aflam în acea zonă a țării pe care bucureștenii precum și cei din orașele mari o numesc „ provincie „ ; orășele și sătucuri care își păstraseră totuși ceva din imaginea rustică zburau pe lîngă noi. Spun totuși,pentru că și aici, din păcate, apăreau din cînd în cînd […]

Mergea… Mergea… De când? Timpul se prelingea pe lângă el, nesocotindu-şi măsura. La început numărase apusurile. Apoi, adunase răsărit după răsărit. Dimineţile fiind mai reci, iar el, odihnit, îi pria socotitul. Până la urmă, totul alunecă în nebăgare de seamă, înecat în cenuşiul nesănătos din preajmă… Oricum, retina-i slăbită percuta arareori un soare alb-argintiu, uşor […]

El nu putea să înţeleagă ce găsea ea atât de interesant la tabloul acela. O ramă neagră, prea mare pentru gusturile lui, contrastând puternic cu roşul unui fundal radiant, pe care se înşurubau hipnotic două spirale albastre, între care, dintr-o pată vişinie amorfă, părea să se strecoare o umbră alungită, asemănătoare staturii unui om. – […]

psst…dormi…? mmhhhh…încerc, dacă taci din gură… încerci ?…cum poți acum să dormi?…ai uitat ce s-a întîmplat ieri?…eu n-am uitat, nu-mi iese din cap,nu pot să dorm, tu ce spui, o să fiu mîine iar bolnavă? În orice caz o să fiu eu bolnavă dacă nu taci acum din gură!! -mă uit vizavi de patul meu […]

Maşina rula încet prin noaptea adâncă, cu farurile măturând drumul de ţară plin de hârtoape. Prin geamul lateral, cei doi băieţi priveau umbrele pomilor, cu dinţii clănţănindu-le la fiecare hop, ascultând vocea groasă, veselă, care cânta de mama focului: – „Lele Marie, mândră floare, şa-lai-la Leagă-mi capul că mă doare, şa-lai-la Şi mi-l leagă cu […]

Niciodată nu am pus mare preţ pe telefon, motiv pentru care nu am achiziţionat un mobil decât în momentul în care buna mea prietenă Sandy, a se citi „sendi”, vă rog, mi-a atras atenţia că trebuie să dea de mine în orice moment, că nu se ştie niciodată când are nevoie de nepreţuitul meu umăr […]

De cîte ori ne ducem pe la vecinii noștri, Marianne îmi iese fericită înainte. O iau în brațe și ea se leagănă ca o ursoaică uriașă în dreapta și în stînga, gemînd de dureri de dinți. Cocoşată de gîtul ei, mîngîi spatele rotund intrînd ca sub o cupolă de transpirație și prăjeală. Încerc cît pot […]

Sunt un copil de peste douăzeci și ceva de ani, o fetiță care nu a crescut mai deloc, nici în mai ales înălțime, încăpățânată să rămână cât mai jos, lângă sol, să adere la rădăcinile pământești cu cât mai mult din suprafața tălpilor ei prelungită de umbra-i scurtă. Sunt o tânără care aleargă spre departe, […]

despre începuturi Când a început totul, nimeni nu cred că-și mai aduce aminte, dar asta e cu totul alta poveste. Nimeni nu ar fi bănuit că orașul nostru avea să devină cunoscut în lumea-întreagă nu datorită curățeniei sau arhitecturii ci tocmai acestui insolit aspect. Statuile. Da, cineva avusese năstrușnica idee să comande niște opere de […]

Poarta veche de la grădină atîrnă într-o balama ruginită. O împing cu șoldul și intru la vecinii mei cu un ghiveci mare de trandafiri în brațe; prin iarba lăsată în paragină mă împiedic de resturi de mîncare, colțuri de pîine uscată, capete de pește și oase roase. Astăzi ei aniversează 57 de ani de la […]

Motto: Să nu crezi că o să rămâi veşnic tânăr, o să vină o vreme când o să-i asculţi pe Metallica la minim! (mama) Mi-am adus aminte de fraza asta în timpul zilei şi am plâns. Nu mă puteam opri. Unde s-au dus anii? Unde îmi sunt prietenii? Unde e Villy, cu care traversam gloata […]

La-nceput a fost migrena primordială, și Domnul a văzut migrena și a vindecat migrena și apoi a văzut că era bine. Trezește-te, A. Și A s-a dezmorțit încet în minunata lume nouă din parcul Păcii, București. Și-a atins burta cu degetele mâinii stângi și a simțit ceva mișcându-se, o minunată lume nouă frământându-se înlăuntrul ei, […]

O seară magnifică a fost aceea – pot în sfârșit să o mărturisesc, fără nici o reținere. Nu mai văzusem niciodată un amestec de culori atât de viu, pus în mișcare de trupurile invitaților. Aflându-te acolo, părea ca și cum ai fi plutit pe apele unei mări învolburate, cu valurile care te purtau dintr-o parte […]

Drumul urcă lin. Cu fiecare secundă lăsăm tot mai în urmă deşertul şi începem urcuşul. Urmează serpentinele. Urmează marele moment pe care i l-am pregătit lui Suzi. Marea trădare, marea deziluzie şi marea mea uşurare. Avea aspiraţii mari, bineînţeles. Nemurirea, despre care cred că ştii deja, era doar un accesoriu. Şi tot ceea ce s-a […]

„Viața asta nu merită trăită”. Pun privirea în podea și ridic din umeri. Analizez ce este viața, ce înseamnă „a merita”, „a trăi”. Evit să-ți răspund și mă lovești cu pumnii în umăr ca să spun ceva. „Orice”, insiști. Dintr-o dată începi să plângi și cauți brațele mele, să te înconjori cu ele. Mă smucesc […]