Categorie: Proză scurtă

Spun înțelepții că niciodată nu va exista adevărata fericire. Chiar și cel mai împlinit om de pe pământ, normal, văzut din prisma ochilor altuia, își are în interiorul sufletului doza de neîmplinire, așa că nu se știe niciodată ce e în grădina fiecăruia. Raul și-a dat seama de multe ori despre fenomenul cu pricina, însă […]

I. Ce se va alege de povestea lui Kalki, după ce veacurile se vor fi scurs, nimeni nu poate ști. Cert este că în timpul vieții flăcăul cu plete de aur a fost în egală măsură iubit și temut. La ferma strămoșească, răsadurile pe care le planta cu mâna lui dădeau rod de două ori […]

În seara aceea de sâmbătă, Eva rătăcea pe străzi cu mâinile în buzunare. Trăgea cu sete dintr-o țigară, mergea cu umerii aplecați și cu privirea în pământ, luptându-se să nu-și lase lacrimile să-i curgă. Se gândi că i-ar fi plăcut să se plimbe puțin prin parc, pentru că era mai întuneric și așa își putea […]

Deschid ușa blocului, așa cum fac în fiecare zi lucrătoare și încep „restul zilei”. Îmi place prima gură de aer inspirată după ce ies din bloc. E un mic mister în fiecare dimineață: miroase a zăpadă, a primăvară, a frâne încinse de tramvai, a praf udat de ploaie?Azi mă întâmpină o ceață deasă, cu aer […]

( ) Nici nu am idee ce titlu să aleg. Aș pune În memoria lui Calu, doar că știu unde încep și habar nu am unde o să termin. Poate că nu o să fie despre el într-o proporție satisfăcătoare pentru a justifica acest titlu. Relația mea cu el era exact ca și cum ai […]

Hidekazu Kawanari locuia în prefectura Okinawa, insula Tokashiki, la peste două mii de kilometri de Tokyo. Când a murit, aparent împăcat cu sine însuși, senin precum un cer de august, a fost consemnat ca ultimul bărbat de pe Pământ.Femeile din jurul lui, doctorițe, asistente, antropoloage, socioloage, politiciene și vânătoare de ciudățenii, au asistat la deces […]

Femeia salivează. Îi plouă de-a dreptul în gură. Găleți de apă inundă papilele gustative, elecrizate din senin. Trece pe lângă o cofetărie. Mirosul familiar o învăluie. Nu. O atinge pe nas, pe chip, pe pleoape, ca o foaie de plăcintă transformată în perdea. Vede prin țesătura fără model. Aromă de ecler cu vanilie. Ori poate […]

– Ai venit?– D-apăi cum, Nataliță? Nu ți-am spus că trec când mă întorc de la dentist?Natalița își trage baticul de pe frunte. Are mânecile suflecate, iar brațele și șorțul sunt pline de făină.– Trage tamburelu’ ăla și stai oleacă, să scot prescurile din cuptor.Caliopia se așază cu grijă pe scaunul cu un picior mai […]

Ficatul, ca două inimi de bou prinse în mâinile Lucrătorului chimist, avea un miros de metal ruginit amestecat cu alge. Angajatul l-a cântărit, și-a apropiat nasul de el și l-a aruncat într-un container plin cu organe și sânge. În câteva pahare Berzelius a pus diferite paste maronii apoi, pe rând, le-a introdus într-un aparat pentru […]

Mă numesc Ecaterina și toată lumea în sat îmi zice Lina. Sunt o femeie zdravănă, țin grădina, cresc porc și am cal și căruță chiar dacă nu am ajutor. Am divorțat când copiii erau mici și tot atunci m-am întors la casa părintească. Între timp, am auzit că a și murit singurul bărbat din viața […]

E liniște pe Griviței dimineața. Pentru azi s-au anunțat patruzeci de grade la umbră, dar e răcoare până pe la nouă-zece.Medeea trece în zbor pe lângă sediul DIICOT, o construcție modernă și urâtă, cu fațada din sticlă și gresie. Lângă ea e UNARTE, într-o clădire restaurată cu simț artistic, ce ascunde de ochii trecătorilor grădina […]

de ceva vreme mă plictisesc rău de tot la lucru aceleaşi cifre grafice rapoarte care trebuie făcute lună de lună acelaşi zaţ aceleaşi zile interminabile deşi uneori foarte scurte şi fără senstocmai din cauza asta de dimineaţă când unul din colegii ingineri a intrat surescitat pe uşa biroului ca să mă anunţe că un stol […]

„Mamă, ce-mi place să vorbesc cu ei de sus, să le arăt avioane făcute din hârtie, că facem origami la curs, broscuțele cu două picioare le țin doar pentru tine. Nu știu când va începe și cât va ține, sunt convins că din coasta mea înfiptă în tine curge sângele meu, am grupa A2, iubito, […]

Dacă aș putea da timpul înapoi, aș retrăi orele petrecute cu tine în cinematograful din Liberty Center. Primul nostru film. Cât m-ai făcut să râd, stând îmbrățișați de întunericul sălii. Nu credeam că voi mai iubi pe altcineva. Totuși, dragostea lovea ca un făt în pântecele mamei. Facerea. Mușchii feței mă dureau. Filmul era – […]

„hai băieţi trebuie să coborâm timpul hai să ne mişcăm mai bine” îi ruga de fiecare dată „focul se deplasează repede nu avem timp să stăm să ne gândim trebuie să acţionăm instantaneu hai băieţi haide”exerciţiile durau cam o oră în fiecare dimineaţă deşi punând la socoteală pregătirea terenului în sine descrierile şi explicaţiile teoretice […]

Ultimul tiran ridicase cea mai mare statuie de până atunci. De altfel asta era și ideea, să construiască mai mult, să arate cetățenilor că poate reface economia distrusă în revoluție. Tatăl meu avea o vorbă pentru asta, îi spunea tiranovoluție, pentru că promisiunile se concretizau de fiecare dată, în cele mai mici detalii. Din nefericire.Oamenii […]

Parcul Tineretului. Rațele își țin ochii închiși și mai împing din reflex stuful de pe marginile inundate ale insulelor. Mii de vibrații animă în noapte membrana lacului înțepată de pești și țestoase. Cafenelele de pe mal sunt închise. Alergătorii nocturni și workaholici nu mai înconjoară lacul. Cicliștii mulați și excitați psihomotoriu lasă iarba să crească […]

O lumină murdară ascundea gura galeriei, învăluind siluetele ce se strecurau molcom din măruntaiele pământului. Tăciunați din cap până în picioare, doar ochii strălucindu-le în lumina amurgului, arătau aidoma unor diavoli. Își aruncau târnăcoapele într-un căruț, răbufnind cu năduf prin toată clădirea, semnal preluat mai apoi de-un intendent ce cotrobăia de zor după mănunchiul de […]

Ciocănitul din ușă e atât de discret, că seamănă mai degrabă cu zgrepțănatul unui cățel.Potrivesc țigara abia aprinsă pe marginea scrumierei și mă ridic, repetând în minte cuvintele de final ale frazei pe care tocmai am început să o scriu.– Săru’mâna, aveți gunoi?E Băiețelul. Micuț și ars de soare. Capul lui îmi întrece cu un […]

Se spune că dacă vrei să știi câți prieteni ai cu adevărat, trebuie doar să anunți că ai nevoie de cineva care să te ajute cu mutatul mobilei. Din fericire, Alexandru Marin nu a trebuit să treacă prin deziluzia unui asemenea demers, pentru că nu avea prieteni. Deținea o firmă cu câțiva angajați, dar niciunul […]

Cârciuma e aproape goală, noi trei la o masă, un băiat singur la alta și barmanul.Sorb mai întâi din cafea, apoi din coniac și privirea mi se fixează pe urmele de ruj gras de pe marginea ceștilor femeilor.Cu un ton de „dacă tu nu ne vrei, noi te vrem” o voce de mezzosoprană îmi cere:― […]

Nu știu ce-a fost în capul meu când m-am gândit să mă urc în troleibuz fără să-mi verific abonamentul de călătorii. Sold 0 a piuit aparatul, imediat după ce mi-am scanat cartela, iar troleibuzul o luase deja din loc. Am încercat să-mi plătesc biletul cu telefonul, urmând indicațiile de pe afișul lipit pe peretele din […]