Categorie: Proză scurtă

Se întorcea din mare într-un veșmânt de lumină, silueta argintindu-se dinspre orizont cu pași mărunți. Însoțită de-un pâlc de tăcute femei, toate cu același murmur pe buze, se îndrepta spre casa din vârful dealului ‒ fiica lui Benjamin, splendida lui migdală, avea să renască din nou.Acolo o așteptam, însoțit de-un alt alai, fiecare posedat de […]

Cornul lunii acoperit la vârf de o fâșie de nor vinețiu strălucea ca pus în ramă chiar în mijlocul ferestrei deschise lângă fotoliul al cărui braț Cristina îl încălecase cu picorul drept. Nici nu-l observase. Recitea  ”Mornings in  Florence” de Ruskin. Prima dată îl descoperise pe Ruskin încă înaite de studenție, doar fiindcă îl citise […]

Kisetsu Hishida era diagnosticat cu Boala Crohn, o boală incurabilă afectând intestinele, ce continuau să i se inflameze. Efectele bolii s-ar fi putut ameliora, dar nu s-ar fi vindecat complet întreaga viață. Lui Kisetsu îi erau impuse restricții alimentare austere, dintre care cea mai aspră era interdicția de a bea Coca-Cola. Când un doctor i-a […]

Cine poate ști câte secrete, mai noi sau mai vechi, ține ferecate între fațadele ei impenetrabile, vesele sau mohorâte, o clădire?Celor ce s-au hotărât să-și amelioreze componenta locativă a existenței și să-și procure un spațiu mai mare sau mai confortabil decât cel pe care îl au până una-alta, ceva de genul unui apartament de lux […]

Noapte de octombrie. E senin și cerul e acoperit de stele. A fost o zi caldă și nu ne vine să intrăm în casă. Am făcut foc în fața căsuței. Jucăm cărți și prăjim slănină. Așteptăm meciul de local-kombat de la ora unu. Bărbatu-meu i-a invitat la noi pe Mia și Doru, nașii noștri de […]

Înainte să se întoarcă bunica la desktop, băiatul tastă în programul contabil LARISA, apoi șterse repede și se așeză pe pat. Bunica veni și-și continuă lucrul. El știa că buni e contabilă, adică se pricepea foarte mult la matematică. Știa că atunci când făcea temele cu el nici nu avea nevoie de calculator. El da. […]

– Bun! Am aici 400 grame lapte condensat, 100 grame unt și 300 grame ciocolată amară. Amară a fost și viața mea în Italia! începe să povestească verișoara mea, Gina, în timp ce pune ingredientele într-o cratiță pe care o așază pe foc.E o moldoveancă neobosită, cu multe de povestit, vorbește repede și cu atâta […]

Ajunsese acasă pe la ora prânzului. O așteptam pe băncuța din spatele casei. Stăteam acolo în razele soarelui, cu privirea către vechea casă bătrânească. Spre bucătăria de vară de vizavi, peste grădina de flori, pe eterna-i buturugă de lemn, stătea și bunica. Și într-un mod ciudat, nu simțeam nevoia să ne ridicăm nici una, nici […]

m-am aşezat la coadă în urma lui avea o sclipire de drac în privire am remarcat imediat din plictiseală l-am întrebat de unde viia zâmbit sincer şi mi-a răspunsîn prima clipă am rămas fără cuvinte răspunsul lui a fost atât de simplu şi natural încât mi s-a părut perfect logic coerent corect de necomentatam început […]

Apa lacului IOR era roșie în primăvara aceea, când l-a văzut ultima dată pe Laurian, față în față. Cati acceptase să se vadă cu el în parc, lângă lac. Citise mesajul lui pe ecranul zgâriat al telefonului în acea dimineață, fără să-și dea seama că își rodea unghiile.A ajuns prea devreme în parc, așa că […]

Prin oglindirea ei în apele Dunării, luna îi sfătuia să fie extrem de vigilenți, să nu vâslească cu zgomot și să se comporte întocmai unor bușteni purtați de valuri. Văzuse multe de când defila peste panglica groasă de apă, și nu își permitea să îi liniștească. Se străduia însă să țină cu ei, pentru că […]

Ce ai zice dacă, din senin, pe cineva l-ar lovi inspirația să scrie o carte despre tine? Să-ți ofere, ca ofrandă epică, privilegiul de-a fi protagonistul unui roman de actualitate, cu pagini multe, acțiune, personaje, dialoguri…Nu că n-ar fi plină lumea de ofrande și protagoniști care, priviți dintr-o perspectivă de mai mică profunzime, arată cam […]

Cobor din taxi și mă grăbesc spre poartă. Vântul bate cu putere.Mama mă așteaptă în prag, nerăbdătoare. A primit o scrisoare de la mătușa Livia și pare a fi nervoasă.– Hai, Sorine! De azi-dimineață te aștept.– Ce vrei, no? Trebuia să mă învoiesc de la servici sau ce?– O scris soră-mea! Trăiește! I-am făcut parastase […]

Dar la 20:00 Mahiru Yoikawa a intrat în casă, a strigat „Sunt acasă!” și-a auzit un răspuns înăbușit dincolo de ușa sufrageriei. După ce și-a scos masca și a lăsat pantofii la intrare, câinele ei, Konoki, un dachshund, a alergat spre ea făcând un sunet ca pata-pata. Era atât de drăgălaș încât un mormăit slab […]

– Bună ziua! Cabinetul doamnei doctor Nădejde? – Bună ziua, răspunde Cristiana. Ați nimerit unde trebuie. Cu ce vă pot ajuta? – Aș vrea să vorbesc cu doamna doctor într-o problemă mai delicată. – Doamna doctor este într-o consultație. Doriți o programare? – Nu știu ce să fac, dacă îmi puteți zice…Poate îmi dați un […]

Înăuntru era cald și se simțea deja moleșit. Fularul păros îl strângea de gât ca un ștreang și după ce-și scoase mănușile din piele, prin mișcări deloc abile reuși să-l desfășoare transpirând abundent.Se opri în mijlocul culoarului, ca pentru o aducere aminte. Pentru ce intrase oare? I-ar fi prins bine lista, însă o uitase acasă. […]

În toată agitația aceea, nu mă gândisem să verific prognoza meteo pentru ianuarie, în New Delhi. L’ete Indien, de Joe D’assin era unul din cântecele mele preferate și am presupus că această expresie trebuie să vină de pe un tărâm cu o vara perpetuă. O supoziție care avea să mă coste mult – în toate […]

Râul străbate satul de la un capăt la altul. Un sat mic și curat, cu case albe și flori la ferestre, cu porți mari, vopsite cu păcură și cu oameni gospodari. Apa aceasta e pentru săteni bucurie și blestem: în verile secetoase râul devine avuția satului, cu apele lui limpezi și strălucitoare, în primăverile ploioase […]

– Coaie, nu-i ok să vorbesc lucruri d-astea, știu, mă jur că știu, da’ efectiv simt că înnebunesc de draci cu căcatul de terapie la care mă pun ăștia să merg. Sunt ok, îți dau cuvântul meu că sunt ok! Pe bune acum, alții fac mai rele de o mie de ori, să mor, și […]

Varămea învârtea plictisită prin sosul din farfurie jumătate de ou prăjit. Mă uitam la ea fără să o înțeleg, dar invidiindu-i detașarea față de ceva atât de bun. Era cea mai gustoasă parte a micului dejun: galbenul-portocaliu al gălbenușului, sucul de la roșii și picăturile de ulei se amestecau într-o zeamă delicioasă ce îmbiba pâinea […]