-Ia te uită la moș Vasile, ce s-a posomorât acolo, nu mai spune nimic, zise Mitică, voind să schimbe vorba. Moșule, moșule, nu mai zici nimic, ai? -Ce să zic eu, mă, tată? răspunse bătrânul. Mă uit și eu la voi și ascult ce vorbiți, că sunteți mai tineri, că eu, ce mai pot spune? […]
Etichetă: recomandat
Huruitul trenului
De la vârsta de douăzeci de ani și până anul trecut, când am împlinit șaizeci și cinci, am lucrat într-o tipografie. Clădirea ce o adăpostește este și astăzi, la fel cum era și în prima zi în care m-am prezentat la lucru: un paralelipiped dreptunghic, văruit în alb, cu pereții externi zgrunțuroși și geamurile, cu […]
Maria în geacă de piele
În dimineața aceea primisei învoire de la școală și te plimbai singur pe aleile încă pustii ale parcului proaspăt trezit la viață, ținând într-o mână o fotografie mai veche, în alb alb negru de-a lui taică-tu, iar în cealaltă mână o ediție cartonată din Banchetul lui Platon, cu coperțile roase și paginile boțite pe margini, […]
Cum am pierdut carneţelul de prăjituri al mamei (1)
În 1980 ne-am mutat într-un bloc nou construit în sectorul 4, pe bulevardul Pionierilor. De la etajul zece, dar pe partea vecinilor de vis-a-vis, priveliştea era extraordinară. În faţă, cît vedeai cu ochii se întindea parcul Tineretului: alei luminate seara, ronduri cu flori, la orizont lacul cu acelaşi nume, iar mai în stînga, cu-o viteză ceauşistă […]
Fluent In French
Era pe vremea lui nea Nicu un banc în care De Gaulle face o vizită în România și la sosire se chinuie să încropească un salut în română, după care recunoaște extenuat – „Le roumaine est difficile!”. Ceaușescu încuviințează prompt și cu obidă – „Mie-mi spui?”. Morala superficială și generalizată ar putea fi că românii, […]
Maris Anselmo
Căsuța mea, pe care-am moștenit-o de la părinți, și-n care locuiesc în timpul vacanțelor de vară, e ultima din ulița cătunului de pescari, uliță care se pierde treptat în nisipul zgrunțuros și alb al plajei, nisip plin de cochilii sparte în care tălpile desculțe se pot răni cu ușurință. Marea este atât de aproape, la […]
O noapte la Căldăruşani
Soarele apunea cu repeziciune odată cu speranţele noastre de a vedea vreo captură în juvelnic. Retina mai păstra încă unduirea permanentă şi sâcâitoare a apei, care ne jucase în ochi toată ziua, amplificată de razele soarelui. Iarba se mişca în valuri, salcia de lângă noi interpreta o samba, numai Mihai stătea înţepenit ca o statuie […]
Interstellar Overdrive
Asta e ziua cea mare, strigă Bobi întinzându-și gâtul peste balcon și cu privirea la orașul adormit, cu încă vreo câțiva insomniatici cărându-și trupurile energizate între pereți tăcuți și încărcați de rănile provocate de ființele pe care le protejează de ger sau de caniculă, cărora le ușurează singurătatea, pereții loviți de capetele și pumnii nebunilor, […]
Răzvrătirea
Unul dintre neajunsurile faptului că ești minor îl reprezintă acela că depinzi de alții să ia deciziile cele mai importante în locul tău. Multă vreme am trăit cu impresia că părinții mei greșiseră într-un mod lamentabil atunci când m-au trimis să studiez atât de departe de casă, de prietenele mele și tot ce îmi era […]
Anastasia. 1989.
A apărut ca din senin, dinspre dunele albe de nisip, în timp ce tu stăteai întinsă, complet dezgolită, pe plaja pustie. La început ai zărit un punct negru, care se ridica încet, ca un fum, din desișul de trestie care străjuia poteca prăfuită. L-ai urmărit neîncetat, cu o privire încordată. Nu văzușeși niciodată nici țipenie […]
Ograda cu troscot a Liviei
De fiecare dată când străbătea ograda cu troscot, Livia ciupea cu vârful unghiilor din mâncarea pe care o ducea străbunicii. I se părea mult mai bună decât toate mâncărurile din lume. Azi erau „ochiuri” cu mămăligă şi brânză, exact ce mâncase şi ea mai devreme, dar nu se abţinu să nu facă două bulgăraşe mici […]
Jaqueline
Răsfoiesc noul interviu cu mine. Citesc printre rânduri că nu prea mai au ce să spună de când nu am mai scris nimic. De abia aseară am văzut filmul No Country for Old Men. Mă întreb de ce a luat Oscar-ul în 2008. Cum naiba să omori un om ca și cum ai mânca semințe […]
Cititorul de cărți
La un moment dat, de unde-de neunde, Pătru, învăţător în Străini, intrase la bănuieli că e urmărit de Securitate. Iar Pătru, speriat de perspectiva închisorii, deşi, dacă e să vorbim drept, n-avea dovezi prea clare că e supravegheat, a hotărît să dispară. Într-o zi a plecat la Oraş, chipurile la inspectorat, cu treburi de-ale şcolii, […]
Alergătorul (3D)
Jogging. Herăstrău. 23 septembrie 2014 – ora 4:59 Un, doi, un, doi. Numără paşii! Respiră adânc! Îndoaie genunchii! E atât de frig şi… Nu te opri! Un, doi, un, doi. Continuă! Staţia, Arcul şi ţâşnitoarea. Nu! Nu bem apă acum, ci când ne întoarcem! Dar ne mai întoarcem? Acolo-i intrarea. Iar drumul coboară, coboară… Ora […]
Călătoria
În dimineața aceea de iunie, cerul parcă-și făurise o aură azurie, ca un zid de apărare împotriva cetelor amenințătoare ale norilor. Bunica mă trezise cu glas duios, mângâietor, care-mi amintea de cireșele proaspăt culese în seara dinainte, ajutat de mormăielile deloc cuviincioase ale bunicului, care-și făcea de lucru pe lângă scară, mai mult încurcându-mă: Unde […]
Miss
Maricica şi Ionela erau prietene de la grădiniţă. Bine, erau prietene cu toţi copiii de la grădiniţă, vreo 8, că atâţia copii erau în grupa mică de la grădiniţa din Oşia de Sus, un sătuc din sudul ţării. Oşia de Sus, Oşia de jos, Oşia Seacă, Oşia Mică, Oşia Mare şi Vîlva formau comuna Săteasca. […]
Splendorile de pe Riviera Franceză
Dana trecu pe lângă el ţinând în mâna dreaptă un tablou cât jumătate din corpul ei şi îi şopti: –Nu-ţi mai roade unghiile. El se încruntă şi îşi băgă mâinile în buzunar. Bărbatul îmbrăcat în pantaloni sport se apropie de el şi i se adresă ca unui piccolo greu de minte: –Băiete, aveţi un ciocan […]
Datoria
Povestirea de față este inspirată din fapte reale. Povestirea are două finaluri. Și oamenii au aripi Marius terminase Academia de Studii Economice din București, apoi își găsise un job în cadrul unei bănci foarte cunoscute de pe la noi. Nu avusese “relații” pentru a-și găsi un post potrivit specializării sale, dar cum nevoia unui om […]
Edenul falsificat
Eu și cu Maria sau Maria și cu mine, căci de multe ori eu doar mă lăsam condus ca un catâr ascultător, găseam o locuință ai cărei proprietari erau plecați în vacanță și trăiam acolo câteva zile, fără a avea nici o grijă. De multe ori găseam și bani sau obiecte pe care le puteam […]
Chizdileștii și locuitorii săi (fragment)
1 Satul nostru Chizdilești iese din găoace între dâlmele unor dealuri. De povârnișurile dâlmelor, printre vii și livezi, stau agățate casele, așa cum se agață albinele de niște buturugi care ies din apă. Liniile albastre-cafenii ale pădurilor de pe înălțimi mărginesc satul nostru din trei părți, iar în a patra parte linia se deschide și […]
aș fi vrut să bem o bere împreună
Cândva a existat și tata. Nu știu exact când, poate ieri, poate acum douăzeci și patru de ani, dar la un moment dat a fost pe aici, printre noi, poate l-ați văzut și voi. Puteți să-mi povestiți despre el? Raluca s-a închis de câteva minute în baie. Între timp mi-a sunat telefonul. N-aveam chef să […]
Raţă cosmopolită în sos de jurnal
M-am născut flămând. Dar, la prima mea călătorie cu avionul, nu am mâncat nimic. De teamă să nu-mi fie rău în timpul zborului. M-am născut român. Iar din franceză şi engleză am ciugulit doar atât cât să nu fiu confundat cu vreo fiinţă necuvântătoare. Poloneză am învăţat când urmăream aventurile inelului „lui Arabela” şi ale […]