Revistă de literatură și alte mofturi
Zic anti, pentru că recenzie nu se poate. Eu oricum nu scriu recenzii, scriu opinii, dar nici măcar opinie nu se poate de data asta. Cred că orice ai scrie despre romanul Încotro ne îndreptăm, tot n-ai reuși să transmiți adevăratele stări prin care ai trecut citindu-l și prin care, crede-mă că știu – mi […]
Întunericul e în fiecare dintre noi. Este țesutul conjunctiv care ne leagă interior, cel care susține lumea, acest organism uriaș alcătuit dintr-o multitudine de necunoscute.Ne naștem din întuneric. Contrar sintagmelor biblice, la început nu a fost lumina, ci întunericul (p. 67). Motivul pentru care întunericul se configurează drept structura existentului e la fel de evident […]
De ce-am vrut să citesc cartea asta? Pentru că Elif Shafak e pe val sau pentru că e una dintre vocile puternice care luptă pentru drepturile omului sau pentru că ştiam că o să găsesc nişte reţete/meniuri noi? Nu ştiu, curiozitatea a învins şi am reuşit s-o termin. Se spune că scriitorul trebuie să vină […]
sau anatomia unei relații toxice într-o societate hetero-patriarhală Cred că e destul de rar, în literatura română tânără de astăzi, să dai peste un roman cu trăsăturile celui scris de Emilia Toma: unul cu un subiect incomod, cu o abordare asemenea, aparent direct, aparent simplu – compensând însă cu o analiză psihologică și socială de […]
Îmi place să încep o recenzie cu lucruri bune, pentru că oricum am numai lucruri bune de spus despre Sandra Cisneros, dar editura Hecate mai are niște treabă de făcut – în primul rând să scrie corect numele scriitoarei pe copertă -, dar să lăsăm frivolitățile și tot ce n-are legătură cu povestea în sine. […]
Din ce în ce mai des cad în atenția mea romane care conțin elemente de science fiction dar la care îmi spun, dezamăgit, la final “acesta nu e SF”. Cred că e momentul să recunoaștem că popularitatea de care se bucură acest gen în ultimii ani este aparentă și că mulți confundă SF-ul cu un […]
Cei care au văzut în titlul volumului cuvântul fantastic și s-au așteptat, când l-au cumpărat, să găsească în el forma comercializată a acestui gen literar, cea provenită din englezescul fantasy, este posibil să fi fost dezamăgiți. Doar o mică parte dintre cele șaisprezece povestiri – șaptesprezece, dacă am pune la socoteală micul prolog Prin ochii […]
Acum nişte ani, când a izbucnit fenomenul Ferrante, am citit repede primul volum din tetralogie, Prietena mea genială, mi-a plăcut, nu mi-a displăcut, dar n-am trecut la volumul al doilea, pur şi simplu. Pe urmă am sărit direct la Frantumaglia, recunosc că m-a atras cuvântul ăsta. Nu e vorba de un roman, ci de o […]
Protagonistul acestui roman este un băiat la liceu, numit Shou Mashiba. În ziua când împlinește 16 ani, Shou se duce singur în parc și exersează să facă kokuhaku (告白, confesiunea dragostei) pentru fata lui favorită, Mayu. Dar această scenă este observată de altă fată, supranumită Morphine. Ea este cunoscută ca „hushigi-chan” (不思議ちゃん, o fată misterioasă […]
Am făcut cunoștință cu Saramago abia în 1998, când i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. În toamna aceea l-am căutat, aproape fără niciun fel de interes, la biblioteca publică, prin dicționarele vremii (Google nu era funcțional încă), am sesizat, diagonal, din titluri, că scrie cam ceea ce intuisem oarecum că scrie, ba și cu […]
O bună descindere în arhivele statului (la care nu s-a avut acces până în perioada 1996/2000 din motive, evident, politice – ce era FSN dacă nu o prelungire mai vicleană a PCR?) în vederea studierii/interpretării documentelor pentru a schița politicile culturale ale Partidului Comunist în primii ani de putere efectivă ai acestuia: 1948-1953. În acești […]
Cum să traducem acest titlu din moment ce romanul nu a fost încă tradus în limba română? Confesiunile unui artist de doi lei? Este într-adevăr greu de redat cu exactitate înțelesul lui „crap artist” așa cum este el folosit în carte. Philip K. Dick nu mai are nevoie de nici o prezentare dar merită spus […]
Istoriografia românească este bogată în biografii pozitive despre doctorii din veacurile XIX și XX, trăitori în capitală sau în orașele mari ale țării, profesori la Facultatea de Medicină și diriguitori ai administrației sanitare, conducători de mari spitale și întemeietori de clinici, laboratoare și institute de cercetare medicală. Tema nu este însă epuizată, mai ales că […]
Protagonista acestei povești este o femeie pe nume Uchiko. După moartea mamei sale ea, o traducătoare din limba germană, merge la Viena cu Mana, sora ei mai mică și pianistă, care are 15 ani. Acolo locuiește tatăl lor, un muzician destul de cunoscut care apreciază talentul lui Mana. Cele două merg la Viena pentru a fi […]
Romanul Cristinei Gorun, româncă stabilită în Boston și necunoscută publicului român din cauza unei emigrări timpurii în semiilegalitate, după cum chiar autoarea însăși povestește într-un eseu autobiografic, atrage prin non-conformism și printr-un erotism deloc ostentativ. Cristina Gorun se remarcă printr-o serie de eseuri literare extrem de reușite care au fost bine primite de critică, iar […]
E amuzant cum am ajuns să-l citesc pe Ted Chiang. Acum o lună. Dintr-o listă imensă de nume ale unor autori „de succes”, mă uitam doar la cei de care nu auzisem în viața mea. Am selectat vreo patru (printre care și Chiang) cu gîndul ca într-un viitor apropiat să încerc să cumpăr ceva de […]
Prin anii ’60, Dostoievski, după părerea autorului acestei recenzii, cel mai mare scriitor rus al tuturor timpurilor, un colos al literaturii universale și un reper inevitabil, pentru perioada „pionieratului” romanului modern, era interzis în țara noastră, stat-satelit al URSS-ului, situat după cortina de fier a acestuia, pe motiv că exercita o influență nefastă asupra „echipării” […]
Protagonista acestei povești este o femeie tânără, pe nume Shindou. Deși ar putea face din violență un talent, ea aspiră să trăiască o viață pașnică. Brusc însă este răpită de Yakuza, care-i oferă un loc de muncă intuind potențialul violenței sale. Misiunea ei este să protejeze o fată pe nume Naoko, fiica șefului grupărilor Yakuza. […]
Realismul magic a fost, este și va fi întotdeauna, un fior literar care impresionează peste măsură. Chiar și numai pronunția sintagmei în sine are darul de-a te învălui într-un aer de mister, în promisiuni ezoterice cu virtuți nebănuite, are un fel de farmec aparte, care te urcă pe cele mai înalte culmi ale fanteziei și […]
Având în vedere că m-am confruntat pentru prima dată cu niște sentimente nemaiîntâlnite cu prilejul parcurgerii unei cărți, nu întârzii să îi dedic și o binemeritată sinteză. Este vorba de lucrarea „Frăția camerei de chibzuință”, care aparține scriitorului Radu Călin Hîrza. Criteriile de a-ți alege cărțile sunt diferite. Cel puțin în ceea ce mă privește […]
Să fi trecut zece ani de atunci. Poate chiar mai mult. Nu-mi aduc bine aminte de unde am aflat de recitalul acela de orgă organizat la biserica evanghelică din Roșia. Știu că afară era cald. Nici în biserică nu era rece. Iarna în bisericile săsești de la țară nu se poate sta din cauza […]
Surprinzător, naratorul acestei povești este o fereastră de sticlă fără nume. Să nu uitam însă că un capitol din „Numele meu e Roșu”, de Orhan Pamuk, e narat de un copac. Fereastra aparține unei impunătoare case japoneze și, într-o completă singurătate și tăcere, aceasta observă lumea din fața sa. O persoană care locuiește aici este […]