Categorie: Proză scurtă

(Text înscris la Maratonul literar – mai, 2016) – Poţi să te aşezi… mai avem timp – Adică? – Da. Acum pot spune da. Spre deosebire de atunci când spuneam… Nu. – Asta era în…? – Prin 70 cred… – Şi nu te gândeai la… – Nu. Sinuciderea este un act de curaj. Şi eu […]

Norma ajunsese deja cu bine în bătrâna Siracuza, în ciuda insistențelor lui Vincenzo de a nu părăsi Taormina, și implicit, pe el, lăsându-l din nou cu ochii în soare, adică pe fratele ei de lapte, Vincenzino, și asta pentru cine știe ce bogătan bătrân, de care Norma, pesemne, se îndrăgostise pe nepusă masă. Însă Norma […]

(Text înscris la Maratonul literar – mai, 2016) E minunat să îţi vezi visul cu ochii şi chiar visul de a scrie povestea de dragoste, zic eu, dintre mine şi ZEU. Aş vrea să aibă ochi să vadă că oameni din întreaga lume citesc despre el. Despre ce am văzut eu în el. L-am făcut […]

(Text înscris la Maratonul literar – mai, 2016) În fiecare an abia aștept să ajung la Paris unde mă simt ca acasă. E firesc. E orașul mamei mele. Mă plimb ore în șir și uneori mi se pare că o zăresc pe mama într-o biserică veche sau că mergem agale pe malul Senei. Sau stăm […]

Îşi aprinse o ţigară. S-a aşezat pe banca din faţa casei şi privea la nevastă-sa. A îmbătrânit. Pe tâmple îi curgeau zăpezi,  dar pe chip i se mai zăreau încă urme de frumuseţe. Când se întoarse de la câmp, nu mică i-a fost mirarea când  aflat că văru-său Ion a vândut junca aia neagră lui […]

(Text înscris la Maratonul literar – mai, 2016) Soarele bătea de după colțul clădirii și îmi intra în ochi cu putere. Sunt aproape douăzeci de ani de când mă uit la fereastra ei. Pe malul acesta obișnuiam să stăm verile împreună și să o văd cum zâmbește la poze ca și când blițul de la […]

-Și când s-a născut, tat-su îl ridică în brațe și zice… -Tâta mare! -Nu, asta zice Creangă, adică zice că zicea tat-su. Tat-su lu’ ăsta zice: „ Președintele țării te fac, mă!” Era bucuros la nașterea copilului, înțelegi? Așa zicea maică-sa că ar fi zis la nașterea plodului. Numai că maică-sa, Maria, bulgăroaica, era rea […]

E târziu. Străzile sunt pustii. Orașul doarme. Ultimele ore au trecut foarte repede. Cum de nu și-a dat seama că s-a făcut atât de târziu? Ar fi trebuit să fie mai atentă. Dar ce mai poate face? Nimic. N-are cum să dea timpul înapoi. Ce se-ntâmplă? De la o vreme parcă nu mai e ea. […]

(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016) Codul a funcţionat perfect. Nici nu îi venea să creadă ca nu a fost schimbat în ultimii zece ani. Au coborît împreună scările aproape pe întuneric şi jos, doar la lumina telefonului, au început să caute sticlele de care aveau nevoie. Dar nu ştiau de unde să […]

(Text înscris la Maratonul literar – martie, 2016)  „Descoperirea unui vin bun e mult mai importantă pentru umanitate decât descoperirea unei noi stele.” (Pictorul, Primul Internet – Apocrife, Mementonium I) „Veniţi fraţilor, repede, tocmai am gustat stelele!” (Mareşalul Peter Nimt, Cuvânt inaugural al hotelului spaţial, Arhiva Nimt, Mementonium II, cluster 389, rec 71) Spacelinerul plutea […]

Și-atunci i-a zis tatăl lui: „Dani, dacă la 11 nu intri pe ușă, nu mai ești copilul meu.” Și a-nchis. – Vai, ce urât ți-a dat-o tac-tu, a spus prietenul lui, care stătea lângă el și auzise conversația. Și pe el îl chema tot Dani, sau ceva de genul, doi Dani, cred. Au continuat să […]

(Text înscris la Maratonul Literar – Aprilie 2016) Într-un apartament luxos de hotel, Bloodhound se aşează pe canapea, privind curios paharul-lalea de pe barul modular. Gol pe jumătate, paharul arată ca o tulipă roşie a cărei corolă i-a fost retezată de tăişul unei săbii. Nu l-atinge, doar îl contemplă ca pe-un element de butaforie în […]

Lumina pătrundea în cameră printre deschizăturile draperiilor stacojii, preluând culoarea acestora și conducând-o în paharul aflat pe masă, unde se spărgea într-un joc vioi de culoare, crâmpeie de curcubeu incandescent pâlpâind pe degetele ce băteau aritmic în lemnul mesei. În jurul acesteia, aflați într-o aranjare ce denota o simetrie atent aleasă, stăteau câteva persoane, cufundate […]

… Niciodată același peisaj, niciodată aceeași cameră, niciodată același pat dar mereu aceleași senzații. Abia m-am ridicat din așternuturi, am părul ciufulit și ochii uscați de somn. Am zăbovit câteva secunde în picioare, dar nu prea mult căci imediat un val de aer încremenit și puțin învechit m-a doborât pe fotoliul scorojit, din coltul drept […]

(Text înscris la Maratonul Literar – Aprilie, 2016) Singur. Singur cu amărăciunea lui. În paharul de vin s-a așternut praful. Sticla se află alături, nedesfăcută. Un Riesling din 1975, amintirea absolvirii cursurilor de enologie din Franța. Atât de multă vreme… O viață de om. Întunericul se luptă să mă rețină și îmi e teamă că […]

(Text înscris la Maratonul Literar – Aprilie, 2016) Cineva trebuie să spună adevărul până la urmă. Că voi fi eu sau altul nu contează. Adevărul nu are de ales, el iese deasupra ca untdelemnul. Chiar dacă doare, el trebuie să se arate. Adevărul biruie uitarea aşa cum Sfântul Gheorghe biruie balaurul. Şi de cele mai […]

(Text înscris la Maratonul literar – aprilie, 2016) Mircea a ajuns după-amiază în capitală și s-a cazat la Intercontinental. Cei de la recepție care îl știu de multă vreme, abia l-au recunoscut. Și-a lăsat barbă și poartă ochelari fumurii. În ultimele luni a slăbit și pare mai înalt. E tăcut și distant. Se știe că […]

Nu, nu era pisica proprietarei, însă nici unul dintre chiriaşi nu ştiuse exact ce-i cu ea. Atunci când îşi predau cheile unul altuia, la întrebarea cu pisica dădeau din umeri: nu era a nimănui, era a casei, însă proprietara cerea o chirie mai mică tocmai pentru că pretindea coabitarea cu animalul a locatarilor de ocazie. […]

  (Text înscris la Maratonul Literar – Aprilie, 2016) ”Realitatea e totdeauna Mai puțin sau mai mult Din ceea ce ne dorim. Numai noi suntem mereu Egali cu noi înșine.” – Fernando Pessoa    Lui Pavel Nedelcu, prieten și scriitor  Cuvintele se rostogoleau fără încetare în sala mare, iar lumina filtrată prin ferestrele înalte pudra […]