Categorie: Proză scurtă

Înainte de închiderea totală din cauza virusului Corona, mi-am spus, Hai să mă duc la dentist, să-mi rezolv una dintre ultimele carii, că după aia cine știe când vor mai deschide și ce dureri o să trag încercând să-mi mestec plictiseala în carantină. Caria mă durea deja la rece, iar eu mă gândeam: Cine știe […]

Era o carte groasă, avea coperta galbenă, cu scrisuri şi desene pe ea, şi era un fel de manual. Într-o duminică de vară, când mama era plecată la piaţă, tata s-a hotărât să ne înveţe engleza pe mine şi pe sor-mea, Lia. Nu ştiam decât chestii simple, ca I love you, thank you, hello şi […]

Dacă Virgil era țicnit sau doar excentric n-am știut, la drept vorbind, niciodată. Probabil că nu era nici una, nici alta, ci își datora atât geniul cât și ciudățeniile vreunei tulburări din spectrul autist. Dar la început nu mi-a păsat prea mult de el fiindcă reușisem, în ciuda prognosticului sumbru al tatei, să iau admiterea […]

Stătea nemișcată pe marginea drumului după o curbă, soarele lumina pieziș, așa că am văzut-o în ultima clipă. Și m-am întrebat: așteaptă pe cineva? Era o zonă puțin umblată, iar ea o femeie în vârstă și singură. Am încetinit și, fără să mă mai gândesc cine o fi și de ce stă acolo, am dat […]

Ludmila Mila Lui Dumnezeu era o ființă specială, avea inima în partea dreaptă, suferea de hemofilie și avea un cromozom în plus. La naștere doctorii nu i-au dat șanse mari de supraviețuire și până la optsprezece ani a arătat exact ca un băiat, slab, înalt, tăcut și cu coșuri pe față. După bacalaureat, ca prin […]

,,Până în momentul acela, nu înţelesesem că era vorba de o poveste despre oameni singuri, despre absenţe şi înfrângere şi că, tocmai de aceea, mă refugiasem în ea până când o confundasem cu propria mea viaţă, asemenea cuiva care vrea să evadeze prin intermediul paginilor unui roman fiindcă cei pe care are nevoie să-i iubească […]

Fusesem la o singură lansare în viața mea. Imaginați-vă o sală aproape goală în care toată lumea se uită cu jenă în jur, ca la o înmormântare cu prea puține persoane. Chiar așa?!, omul ăsta nu a avut rude care să țină la el? Doar soția și copiii?! Un astfel de sentiment greu plutea în […]

Yoshiki Matsuzaka se uita la televizor; acolo se difuza o știre. Ca stimul economic în perioada virusului Corona, guvernul ar fi urmat să distribuie un cupon pentru o vacă japoneză tuturor familiilor sărace. Yoshiki s-a gândit că era culmea ridicolului ca în Japonia să se distribuie cupoane pentru vaci, în timp ce în SUA și […]

Poți să te odihnești de-acum. Aș fi vrut să-ți scriu mai devreme, dar a trebuit să ajung mai întâi la convingerea că mi-ai pierdut complet urma și apoi să las cel puțin un an să treacă, ca o măsură în plus de siguranță. Doar știi cât de atent sunt la detalii și cât de prevăzător. […]

Traducere: Cornel Bălan     Toate numele au fost schimbate. L-am întîlnit pe Jerod în clasa a doișpea. E anul cînd mi-am dat jos aparatul dentar, anul cînd am înlocuit ochelarii cu lentilele de contact. Și el e tot în ultimul an, dar mergem la școli diferite: sînt la arte cu specializarea muzică; el e […]

La fel ca Numărul 1 din Întuneric la amiază, și Ceaușescu își străjuia supușii – era oriunde, era peste tot – pe pereții claselor, în instituții, în fabrici, în birouri, în almanahuri, în calendare, în reviste și pe stadion. Românii, asemeni lui Rubașov, echivalau caracterul ubicuu al dictatorului, mai ales într-o societate unde indivizii erau […]

În fiecare dimineață, la ora 8, după micul-dejun, iau copilul și îl urc pe tricicletă, apoi încep să îl împing în susul și în josul străzilor din cartier. E pustiu, pentru că majoritatea oamenilor ori dorm, ori au plecat deja la serviciu. Soarele n-a ieșit încă dintre nori, dar afară e plăcut. Eu sunt într-o […]

Traducere: Alexandra Niculescu     – André, lasă jucăriile. E timpul să te duci la culcare. – De ce, tata? – Pentru că e deja târziu. Uite, e aproape unșpe și asta nu e oră pentru copiii de trei ani să stea treji. – De ce, tata? – Pentru că și copiii și toată lumea […]

Ai făcut-o, ai făcut-o, mi-am spus. Nu era mare lucru, în fond: un profil fals pe un site de întâlniri. Am atașat o poză de-ale unei actrițe latino, Angie Cepeda, de când avea douăzeci de ani și în care n-aveai cum s-o recunoști, pentru că era nemachiată, și mi-am ales numele Caroline, cum se numea […]

Opri caii cu greu. Stângaci, ca un nepriceput. Ruda de la căruță aproape lovi Tesla parcată în stânga primăriei. O vechitură de prin anii ‘20, dar dragă primarului. În fața ei era un panou pe care scria „Doar pentru Cai”. Și steagul UE. Dracului de rablă!, putea să o pună mai încolo. Mă omoară cu […]

– Acum, există un bebeluș în stomacul meu. Lui Akashi Kanbe i s-a părut neplăcut când Ayaka Nitou, profesoara lui, a zis asta. În timp ce nu putea să își explice motivul, a observat cum i se ridica neplăcerea din interiorul corpului, ca lichidul galben și dens al stomacului. Și-a imaginat că Ayaka făcea sex […]

Manuel șade pe o piatră nu departe de marginea drumului și își curăță pământul de sub unghii cu vârful unui briceag bont și pe alocuri ruginit. Gândurile sale roiesc precum muștele în jurul baligii de taur. Indiferent ce le-ar face, indiferent încotro le-ar călăuzi, ele se întorc și se rotesc necontenit deasupra amfiteatrului din Arles. […]

De doi ani am tăiat orice legătură cu tine. A fost o vreme cînd era inimaginabil să nu vorbim de două ori pe zi. Odată m-ai întrebat dacă cred că ar fi posibil, la cît eram de apropiați, să ne mai separăm vreodată și care aș zice eu că sînt scenariile. Ți-am dat două, ambele […]

Anii de liceu sunt, pentru mulți dintre noi, cei mai frumoși ani din viață. Atunci se leagă primele prietenii, primele iubiri. Unele se destramă la scurt timp după absolvire. Altele rezistă ani de zile. Sau tot restul vieții. Caracterele, personalitățile umane încă nu sunt formate, sunt gingașe, vulnerabile, fragile, aidoma lăstarilor de viță primăvara, atunci […]

N-am fost niciodată suspicios. Nu înțeleg ce m-a împins să îi iau telefonul. L-am auzit vibrând pe noptieră, ecranul nu apucase să se stingă, Emma îl butonase înainte să intre în baie. Am văzut mesajul, am recunoscut numele bărbatului, un medic de la clinica unde lucrează ea, cred că l-am și întâlnit de vreo două […]

Soarele crescuse mare și galben, ca un cap de copil bolnav. Parcă ieri era iarnă și acum, dintr-odată, orașul s-a colorat a primăvară. E frumos, atâta doar că n-are cine să-l vadă. Corcodușul de la bloc, plin de flori albe, stă bosumflat ca o mireasă părăsită în fața bisericii. „Te-ai gătit degeaba”, îi aruncă în […]

Marie ia micul dejun în fiecare dimineață la Gaufrettes au chocolat, patiseria lui Pierre. Este întotdeauna primul client. Nu că i-ar fi foame, dar Marie se trezește dis-de-dimineață la șase și jumătate și bate în fereastra magazinului fix la ora șapte, doar pentru a-l vedea pe Pierre cum vine nădușit din fața cuptorului în sala […]