Categorie: Proză scurtă

— L-ați cunoscut bine? întorc fața spre omul care merge în urma mea, Costică, cel care duce în spate crucea mare, luată de la biserică.— Păi cum să nu? Doar mi-a fost profesor. Un om de nota douăzeci. Tot știa, n-ați văzut așa ceva. Tot.— Ce preda?— Dumnealui? își trece Costică limba peste buzele uscate. […]

Vlad plănuia să citească în parc, dar nu se putea decide ce cămașă să poarte. A ignorat o memă primită de la Elena. În schimb, a întrebat-o, trimițând câte o poză: cea verde sau cea bej? „Aia bej, dar bag-o în pantalon și calc-o mai întâi”. Și așa a făcut.A dat două ture de parc […]

Se uita fix la mine, chip obraznic și dinți de copil, aceiași dinți care mestecau o gumă mentolată, guma se umfla, făcea poc și devenea o pastă albă și lipicioasă, se lipea de bărbie, se lipea de degete, aceleași degete care o întindeau și o băgau înapoi în gură, o dată, de două ori, de […]

Înapoi în ceea ce până nu demult ar fi fost una dintre cele mai râvnite camere de turiști, de la fereastra căreia se putea admira bulevardul Hryhoriy și fântâna impozantă a pieței Volkova, acum dezvăluind, dincolo de perdelele negre găurite, doar grămezi de piatră, moloz și fiare contorsionate, Mathis Dupont s-a lăsat să alunece, cu […]

– Dacă ar fi să fiu copac, mesteacăn m-aș face, rosti abia șoptit Alma. Să fiu albă la trunchi și să mă înalț ca o candelă, să-mi răsune frunzele în vânt ca niște bănuți de salbe, adaugă ea la fel de moale.Bătrâna nu-i răspunse. Stătea cu capul plecat peste o căldare cu cărbuni aprinși și […]

Decât un șut în cap i-am dat, cât să se dumirească. Cât să înceteze să se miște și să se așeze mai bine gândurile alea rebele care agită inutil spiritele.– Ai terminat? am strigat. Ori o termini, ori te tau.Tau se zice? Probabil că da. Apoi, decât i-am pus lama pe deget, cât să simtă […]

Prolog Priveam imensitatea neagră și nu știam cum vom scăpa cu viață. Ploaia continua să cadă ca o cascadă peste noi. Cu ochii mijiți scrutam torentul de apă imposibil de trecut. Noaptea se lăsase demult. Dacă nu aș fi auzit răgetul sălbatic al puhoiului cum lovește malurile, nici nu mi-aș fi dat seama că sub […]

Avui parte de multe aventuri de când îs șofer! Totul începu într-o frumoasă zi de primăvară, în care soarele-mi zâmbea prietenos de după o cortină de nori. M-am prezentat la sediul unei cunoscute firme auto, în trening. N-aveam bani, ci doar promisiunea unui credit baban. Văzând că mă urcam la volanul celor mai luxoase mașini […]

Niciodată n-aș fi crezut că voi ajunge în postura asta aberantă și total ridicolă. Aș fi putut să-mi beau cafeaua și să stau tolănit la un serial la ora asta. Dar uite-mă aici, în șort de fotbal și jambiere, îndurând vântul unui noiembrie însorit, așteptând să particip la prima mea competiție de alergat.Privesc în jur […]

Când Cristian Umedoki a încercat să șuteze mingea spre poartă, a apărut, așa cum era de așteptat, Seydou Matsuzaki. Imediat ce l-a observat, și-a retras picioarele ca să protejeze mingea, cu disperare.　A fentat când a văzut picioarele lui Seydou plonjând ca o înțepătură de albină, dar ele s-au mișcat violent și totodată elegant ca unele […]

Unul dedesubt, unul deasupra, în poziție orizontală, și unul perpendicular, din picioare. A reușit, în sfârșit, să scrie pe foaia înfiorătoare care stătea în fața ei de câteva ore. Toți trei odată. În anus. A mai adăugat după insistențele amenințătoare ale consilierului de serviciu, care îi spunea că fără cooperarea ei nimeni nu va înțelege […]

Într-o după-amiază de aprilie, în timp ce picăturile de ploaie dansau precum greierii pe pervazul de lângă biroul meu, am început să scormonesc pământurile imaginației pentru a scoate la lumină o țară care nu există. Primul tiraj urma să apară peste câteva săptămâni, iar mașinăria editorială era deja pusă în funcțiune, o mână de corectori, […]

Tabloul reprezenta un peisaj. Un drumeag de țară printre garduri vii, cu mure, mere pădurețe, porumbele și măceșe. Un drumeag frământat de noroaie uscate de vânt și de soare. M-am ridicat din pat să-l privesc mai de aproape. Nu-mi aminteam când anume îl așezasem acolo, pe peretele dinspre răsărit. Înaintam spre tablou ca o nălucă […]

Ei, despre Rică ce să vă spun? Cu ce aș putea începe? Hai cu numele. Îl cheamă Aurel Cernea, da’ toată lumea de pe-aici îi spune, de mititel, Rică. Aviatoru’ a venit mai tărziu, după ce băiatul s-a apucat de meșteșugit avioane de hărtie. Multă hîrtie a mai stricat la vremea aceea. Îi cumpăra tat-su […]

Iată-mă, călătorind de la aeroport către satul bunicilor cu Gabriel la volan. Îmi vorbește despre sat, oameni și dispariții, dar și despre lucruri fără nici o legătură.Mă uit pe geamul ușor încețoșat gândindu-mă că nu mă îndrept spre o altă lume, ci mai degrabă spre un alt timp pe care l-am iubit și de care […]

Inculpatul, iepurașul Puff-Alb, a fost legat fedeleș cu iederă și-a fost adus aproape târâș în fața judecătorului Lupul-cel-mai-Lup. Acuzația era zdrobitoare: instigare la crimă –  iepurașul ațâțase pofta unui lup flămând plimbându-se prin fața lui cu nerușinare. În acest proces, nici nu se punea problema circumstanțelor atenuante, din cauza faptului că verdictul părea a fi […]

Nu mai suportă. Nu mai poate. Nu mai vrea. La început nu a fost așa. Dar, de la o vreme, se întâmplă zilnic. Prima dată și-a spus că n-are ce face, s-a băgat în asta, va trebui s-o ducă într-un fel sau altul. Apoi a început să dispere, să vrea să renunțe, să scape, să […]