Categorie: Proză scurtă

La scurt timp după ce ne-am mutat pe strada Ceahlăului, într-un apartament cu 3 camere de la etajul 1, am căpătat un obicei ciudat. Mă înhăitasem cu copiii din bloc și, deși aveam numai 7 ani, instinctiv m-am adaptat grupului, dintr-o nevoie de apartenență care nici până azi nu mi-a trecut. Așa că ori de […]

Mă strecor cu întârziere în parcarea de la sediul clientului din provincie, doar ca să descopăr că și festivitatea inaugurală suferă de același defect cronometrabil. Sediul modest, înălțat în marginea orășelului, încearcă să transmită onestitate și siguranță, însușiri atât de râvnite de partenerii locali ai afacerii cu accesorii hidraulice.Îmi privesc în retrovizoare ochii roșii și […]

Pe când era copil, Voifiieu[1] nu a scris nimic. Nici nu se gândea că există scrisul. Sau ceva dincolo de a mânca și a dormi. Și maică-sa l-a târât la târg într-o zi. Voia să-i cumpere un porc, căci Voifiieu se tot juca singur, vorbea singur, iar când stătea pe spate, înainte să adoarmă, își […]

Nu că ai dat iama peste mine-n baie, la doișpe noaptea, cu primii doi nasturi de la cămașă descheiați, ușor ciufulit, cu siguranță cherchelit, și afișând un zâmbet ștrengăresc din colțul buzelor m-a deranjat, nici că eram complet goală, un profil excelent de altfel, cu ale cărui forme mă mândresc nespus, ci pentru ce m-ai […]

Nu o să spun nimic rău despre mama. Știu lucrurile pe care le zic oamenii, băieții din sat au avut grijă să mi le arunce în față încă de când eram prea mic să le înțeleg. Am priceput oricum că e ceva rușinos și că, într-un fel, rușinea aceea mă privea și pe mine.Nu știu […]

Când se plimba, Hoshino Shionogi a observat că un cuplu venea spre el și de la depărtare n-a putut decât să recunoască imediat că era format dintr-un bărbat alb și o femeie japoneză. Și-a putut da seama de asta chiar dacă aveau fețele acoperite cu măști. Din instinct, s-a gândit că fața lui cizelată, fruntea […]

La jumătatea lunii iulie, 1996, Ileana a împlinit douăzeci și șase de ani. Era profesoară de limba franceză la „Școala Centrală” din București, acolo unde învățase și ea până în urmă cu opt ani. Se despărțise cu două luni în urmă de iubitul ei, iar acum locuia singură într-o garsonieră închiriată de la o bătrână […]

Am fost la mare o săptămână, mi-a lipsit Popeștiul. Am revenit, am mers o săptămână, iar luni mi s-a spus că e lumea (Gina) în concediu și nu mai pot veni. Gina urma să se întoarcă joi la serviciu, dar mie mi s-a spus să nu vin toată săptămâna. M-am dus la ANIC, very nice. […]

Cu toate astea, nu își dorea să-l trădeze. Nu vrei să accepți inevitabilul. La treizeci și șapte. În floarea vârstei, o metaforă optimistă, transformată într-o garoafă neagră. Nici chiar atunci când a ajuns la sacul intestinal. Își bălăbănea furtunurile prin casă târâindu-și șlapii, pâș-pâș, ca un șarpe amețit: sunetul înfrângerii. Se ducea în baie, să-și […]

Îl privea cu o expresie duioasă din pragul ușii de la baie, în timp ce-și răsucea o șuviță din părul proaspăt vopsit blond cenușiu.Dinspre televizorul de pe comoda veche din lemn de nuc se auzea timbrul inconfundabil al lui Phil Collins.— Băi, Mara, tu de ce ai televizor? Nici măcar nu te uiți!Se apropie de […]

– Băi, ar trebui să ne ocupăm de grădină?– Ce grădină? Mai toate locurile sunt cotețe de când am început să dezvoltăm aici doar ajutoare sociale. Uită-te și tu! Ce de oameni! Ne-am îmbâcsit de ei! Abia avem loc pentru animale! De când cu noua directivă, le-am pus la program de slăbit ca să le […]

Eram în clasa a IV-a când am învățat la istorie despre Tezaurul de la Pietroasele. La scurt timp, am văzut la Muzeul Național de Istorie partea din tezaur aflată în România și expusă publicului. Aveam atunci un sentiment de mândrie, că rădăcinile mele paterne sunt în Pietroasele. În timpul vizitei, le-am spus colegilor, învățătoarei și […]

Conștientă de farmecul ei, Cristina își ridică un pic mai sus rochia vaporoasă ca să i se vadă mai bine piciorul bronzat. Tipul ăsta o intriga, simțea instinctiv nevoia de a-i atrage atenția asupra ei. Oare de ce? Îl întâlnise la expoziția lui personală – „Miraje” din București la o galerie unde mama ei organizase […]

Stau cu băieții pe terasa unui hotel din Băile Govora, când mă sună Petru. Lucrează la Dedeman ca șofer; uneori, când au lipsă de oameni, mă ia cu el, dacă nu sunt prea beat sau nu am altă treabă. De obicei nu am, așa că îl aștept să vină. Între timp mai golesc o bere […]

Cine ar fi putut-o uita pe Amalia Taină? După întâlnirea cu aceasta fată, viața ei nu mai putea fi la fel. Oricâte serii de elevi avusese în lungii și interminabilii ei ani de profesorat, amintirea niciunui copil nu i se dizolvase în sevele sufletului, o amintire din care ar fi putut să trăiască atunci când […]

Un cancer vaginal a fost responsabil pentru cel mai exploziv orgasm din viața ei. De fiecare dată spune la fel, dar de data asta chiar a fost cel mai cel. Au contribuit timpul îndelungat de când punea totul la cale, îndoiala, lipsa semnalelor evidente strecurate ingenios printre zeci de alte semnale interpretabile în fel și […]

Undeva, departe, zic unii că ar putea fi Balaurul. Există cu adevărat, sau este doar o legendă, n-ai de unde să știi. Tot ce poți să faci este să te gândești la el, să te întrebi dacă o fi așa cum ți-l zugrăvesc unii și alții, să îți imaginezi ce s-ar putea întâmpla dacă ți-ar […]

– Da, da, da, l-a auzit pe bărbatul din dreapta ei răspunzând și s-a întors surprinsă.Era atunci masterandă în primul an la Universitatea de Arhitectură din București. Obținuse o bursă de studiu la Milano pentru tot semestrul doi și era în Italia de două luni. Se aruncase cu toată energia și pasiunea în studiu, dornică […]

Ali și Nuray erau cei mai bogați dintre săraci. Mai demult, închiriaseră primul cat al casei lor unui negustor care-și deschisese acolo o prăvălie cu rahat și covoare, cum mai erau alte câteva zeci pe acea uliță. Deverul nu mergea prea bine, dar le câștiga stăpânilor locului îndeajuns pentru cele de trebuință. Odaia era destul […]

Putea să facă orice. Nimic din lume nu era prea departe. Prea aproape. Trona peste toate. Era liberă. Singurele limitări, acelea aparținând corpului, nu mai contau. Avea tot ce ea și mama ei își doriseră ca ea să aibă.În camera roșiatică lumina evita să intre. Perdeaua era o insultă. Razele treceau însă loveau puține părți […]