Categorie: Proză scurtă

Oare unde se duc toate impresiile ce le strîngem cînd degustăm cafeaua şi fiecare înghiţitură e cît o roată mare de caşcaval, cînd o călătorie e uneori cît un brăcinar trecut peste mijloc iar alteori e o şerpuire lungă, lungă, de mătase acoperind misterios un trup de femeie? Dacă fiecare din ele ar fi doar […]

“Nu l-am iubit niciodată, şi spun asta fără patimă şi fără încrâncenare, poate doar cu durere, dar sinceră; nu l-am iubit niciodată, dar i-am aparţinut aşa cum niciodată o femeie nu i-a aparţinut unui bărbat, iar lucrul acesta este cu atât mai dureros, cu cât nu m-am gândit niciodată că aşa ceva ar fi posibil. […]

Patrick Sturzu picase examenul de admitere la facultate de trei ori consecutiv și nimeni nu-i mai dădea nicio șansă. Îl considerau toţi un ţopârlan, un perdant, pierde vară ce toacă banii părinților. Dar gura lumii vorbeşte vrute şi nevrute, însă în cazul de faţă nu era departe de adevăr. Patrick fusese un introvertit în primii […]

-Mai aveţi ceva de adăugat, Domnule Procuror? întrebă Judecătorul cel mărunţel, puţin plictisit de lungimea pledoariei finale… Procurorul, un munte negricios cu voce de bas, incendiase sala – cel puţin aşa credea – cu acuzele sale, ordonate în fraze înflorite. Luat prin surprindere de Judecător, îl privea peste ochelarii cu rama groasă de baga, foşnind […]

Amiaza în odaia tânărului Olfred Zigman era tristă. De fapt întreaga recuzită a camerei de patru pe patru avea un iz morbid. Olfred părea abătut. Avea un ghes în dreptul inimii când se gândea la soția bunului său prieten. Olga fusese rece tot timpul. Dar lui îi lăsase de înțeles cu câteva priviri fugare că […]

– O să vedem noi cui îi rămâne compania! Maria se simțea neputincioasă în fața atâtor oameni, mai ales că nu îi cunoștea decât pe jumătate dintre ei, iar singura care ar fi înțeles-o zăcea acum într-un coșciug enorm în fața sa. La înmormântare fuseseră invitate 100 de persoane, dar numai 20 erau în sufragerie, […]

Dorm şi nu dorm. Dacă mama ne stinge lumina nu mai avem altceva de făcut, eu şi surorile mele mai mici, decît să închidem ochii. La somn cu noi! Dar eu nu am somn! Îmi scot de sub pătură un picior lăsîndu-l să atîrne bleg la marginea patului şi legănîndu-l din cînd în cînd, trag […]

Pe cine oare ar putea interesa că mâine dimineaţă, toată această născocire va lua sfârşit? Cui îi va mai păsa că eu voi fi stând în continuare aici, privind pietrişul rostogolindu-se pe râpele adânci, printre dârele de ceaţă, lovindu-se de picioarele mele adânc înfipte în nisipul râului, picioarele mele făcute din lemn, chibrituri îngheţate ce […]

X , pe internet, se întreabă : Ce-i „Identitatea”? Bulă : Tovarăşa, ce-i aia o pompă ? Păi o pompă este alcătuită dintr-un cilindru…… Ce-i ăla un cilindru ? Un cilindru este piesa în care culisează un piston…… Ce-i ăla un piston ? El este legat la un mecanism bielă-manivelă…… Ce aia bielă-manivelă ? Ascultă, […]

Uneori nu mai contează începutul zilei, atunci cînd e să înceapă ea, indiferent cum, dacă are loc noaptea sau chiar dimineaţa cînd zorii se despletesc de ceaţă şi rouă: mai nou muncim noaptea, dormim ziua, muncim ziua şi prindem miezul nopţii, dormim şi ziua şi noaptea sau nu dormim mai deloc. Nimic nu mai e firesc. Începutul […]

– Copoul? E oleacă mai pe colină. – Gara? E oleacă mai la vale. Dar avem tramvai care te lasă în poarta grădinii. Sunt cu toţii amabili să mă ajute dar eu vreau să merg pe jos, să mă plimb, să văd oraşul. – E mult domniţă să te umbli pe jos. E oleacă de […]

Dormi iubito, dormi! Mă întreb: „Câţi au fost în Cer?” Păşesc desculţă, simt răcoarea şi asprimea pământului cărării, prin locurile neluate cu asalt de iarbă. Mai încolo, un smoc de iarbă îmi răcoreşte talpa îndemnându-mă: „Mergi alături de cărare, suratele mele sunt primitoare”. Îi urmez sfatul şi-mi rotesc privirea. Magnific e locul unde cerul se […]

Să te trezeşti pe o canapea străină, să surprinzi cu nişte ochi împăienjeniţi mişcări haotice ale unor perdele la fel de necunoscute, să inhalezi un parfum care îţi înţeapă ţesuturile pielii şi-ţi mângâie lasciv pleoapele, să recunoşti vag şuviţe de păr care se zbat în vârtejul luminos al unui bec albicios… să trăieşti ceva ce […]

Când mi-ai spus „ceasul de la Universitate, ora…” sau mi-a spus altcineva nu ştiu cine sau nu mi-a spus nimeni sau mi-am spus singur am fost acolo. De fapt mi s-a spus să intru în pasaj să mă aşez la o anumită masă şi sa privesc oglinda din faţă. Sunt acolo la ora fixată cu […]

După cenaclu, odată ce jumătatea plină a sălii a terminat de aplaudat, şi cei doi maeştri s-au înclinat încă o dată, uşor, ceremonios – în spatele lor devenind şi mai vizibil acum motto-ul afişului de pe peretele din spate “Vrei să scrii o carte, citeşte măcar două!” –, tinerelul începu să aranjeze scaunele sau mai […]

– Tulai Doamne! Intră! Bine c-ai vint! Așe tare mă bucur! Tăt mă uitam la oră… vine or nu vine? – No, no că dară nu dădeau turcii! S-o hi răcit? Mîîî, tu Mărie faci ai mai bună cafe. Să gust dăn haioș. Mîîî, să topchește-n ceru’ gurii. Mîîî, mîîî! – Lasă tu, vecino, nimicurile […]

Era prima zi la noul său loc de muncă. De aceea, se trezi devreme, bău un ceai amar cum mai băuse în aproape fiecare dimineață în ultimii cinci ani, se îmbrăcă cu haine fără de cute și închise ușa de două ori cu determinare. Nici cerul cenușiu și nici vântul puternic nu izbutiră să-l oprească […]