Revistă de literatură și alte mofturi
Lumina neonului de pe bulevard pătrundea în cameră prin locul unde cele două draperii nu se îmbinau. Dar nu asta o ținea trează. De mai bine de jumătate de oră, se foia, se sprijinea de spatele soțului ca făcând-o din greșeală și își scărpina piciorul provocând zgâlțâieli cum n-a cunoscut patul nici în primele luni […]
Trecea pe lângă nişte maşini parcate: străluceau toate, unele pentru că fuseseră spălate şi bătea soarele de mai pe ele, altele pentru că erau pline de praf şi bătea soarele de mai pe ele. Eva s-a oprit pentru că avea o frunză lipită de talpa pantofului. A încercat să scape de ea, ţintuind-o cu vârful […]
(sau alte insomnii pline de nefiresc) . Mă năpădește uneori pofta de scris, am cred peste treizeci începute și de fiecare dată când m-apuc de câte una, în capul meu pare să se desfășoare întregul scenariu, e fain, e plin de zvâc și acțiune (dacă pornirea mi-e pe acțiune) sau contemplativ-filosofic, atunci când mă năpădesc […]
(din Vremea țânțarilor) 1. – Ia zi, mă, cum a fost? Și nu minți, că te știm. Zi în pizda mă-tii! Palma grea se abătu peste el și îl trânti peste masă. Scrumiera sări în sus și se goli pe jumătate de chiștoace. Scrumul se împrăștie, dus de suflarea zgomotoasă a băiatului. Își trase […]
Takuya învăța la un after-school numit Kumon Shiki. Era nepriceput la toate studiile, mai ales la matematică. La vederea șirurilor de numere, simțea cum i se face greață și mintea i se acoperea de confuzie, ca o furtună. Chiar și prietenii săi buni îi ridiculizau prostia. Părinții lui îl înscriseseră pe Takuya la școală tocmai […]
Am o pauză de jumătate de oră. Intru în White Lion, să beau o cafea. Adam a rămas afară si vorbește la telefon. Cel mai aglomerat pub din Essex este aproape gol, la ora asta. Draperii înflorate și grele acoperă o parte din ferestre. În șemineu, troznește un foc vesel.Afară, plouă torențial. Adam intră și […]
Mă angajasem pentru că mi-a plăcut numele, pentru că Ishi m-a convins că doar eu pot să calmez maimuţele şi elefanţii şi mi-a promis c-o să am o groază de timp să citesc ce vreau, pentru că mă amuzau poveştile în care vreo fată fugea cu un acrobat, pentru turcoazul cortului central, pentru că Orhan […]
S-a trezit cu cincisprezece minute înainte de ora stabilită. De mulți ani, Horia nu mai are nevoie de alarmă. A devenit el însuși un fel de mașinărie, de o precizie tot mai mare. Reușește să-și programeze organismul să se odihnească în orice interval de timp dorește. E o abilitate folositoare, cu toate că uneori ar […]
Mă trezește telefonul. Mijesc ochii și bâjbâi după el. Pe ecran, apare Mira. -Hei, fată ! Am vrut să fiu prima care te felicită! -Miri, m-ai trezit din somn.Te sun eu mai târziu! Trântesc telefonul pe mochetă și mă așez pe marginea patului. Senzația de greață mă gonește la toaletă. Mă împiedic de laptop. Ajung […]
Degetul mare îmi tremură într-un buzunar al costumului. Nu știu de ce. Dar am un presentiment prost. Văd, lângă mine, un bărbat cu un costum negru care se scarpină în barbă. Se pare că ar putea fi mătreață și în barbă, cad fulgi mici, albi. Degetul meu tremură și mai tare. Mă doare puțin stomacul. […]
Realiză rapid că despre el vorbeau pentru că prea tăcuseră toți odată cu apariția lui în capul scărilor. Ieșise din restaurant și se oprise în capul scărilor, ținând în mână sticla de bere în care se reflecta soarele puternic al amiezii. Îl privise scurt pe fiecare în parte și apoi coborâse. Graba cu care toți, […]
Singurul zgomot care se auzea pe ulița satului era scârțâitul zăpezii sub cizmele ei. Sunetul de șoarece agonizând într-un sat în care nici câinii nu latră, îi alunga pentru un timp senzația de capăt al lumii. Călca apăsat și zăpada chițăia prelung. Cu căldarea din care ieșeau aburi într-o mână și coșul cu bucăți de […]
― Hei, trezește-te! La auzul vocii soției lui, Mikio s-a trezit. ― Ce e? Nu mai țipa… A spus asta scărpinându-se în cap. ― O să mergem la grădina zoologică cu Raito, nu-i așa? ― Păi, da… Ayako s-a apropiat de el. Mikio a îmbrățișat-o și i-a sărutat obrazul. Apoi a mers în sufragerie, unde […]
Pentru reconfirmarea sănătății mele, la două luni după mica intervenție endoscopică, azi m-am înființat din nou la spital cu gând să livrez câțiva stropi din nobilul meu sânge și, când am deschis ochii – că nu-mi place să-mi văd venele delicate împunse de însetatele ace – am constatat cu profundă uimire că-mi luaseră aproape trei […]
Pătratul de la marginea orașului se ridica deasupra celorlalte clădiri. Avea douăzeci de etaje. Era ultima construcție, în rest câmp cât vezi cu ochii. La etajul opt, apartamentul doamnei Vitaly, o bătrână trecută de nouăzeci de ani, un apartament modest, proaspăt zugrăvit, aparținea acum tinerei Quincie. O domnișoară înaltă, dichisită. Cu tocuri depășea un metru […]
Ioana stă la masă și mănâncă o felie de pâine cu unt de arahide. Deschid frigiderul și scot sticla de vin. Îmi torn un pahar, apoi mă așez și eu la masă. Beau o gură, plescăi din buze și o întreb: – Nu bei o gură? – Nu. – De ce? – Știi de ce. […]
Eram cu părinții la o nuntă, la restaurantul „Intim”(1), situat undeva la periferia sud-vestică a Hunedoarei, pe o străduță cum veneai dinspre partea industrială a Centrului Vechi al urbei și neavând deloc chef să urci până la Gara Mică, să te dai cu mocănița(2), alegeai șerpuirea aceea de sub măreția Castelului Huniazilor(3) și te tot […]
Tristețe că maică-ta miroase a om bătrân. Tristețe că maică-ta a mirosit a om bătrân chiar și atunci când era tânără. Tristețe că nu iubești pe cine trebuie. Tristețe că nu ești iubit de cine trebuie. Tristețe că nu ești iubit cum trebuie. Tristețe că nu ești iubit de cine trebuie, cum trebuie. Tristețe că […]
În curtea Soficăi au intrat doar când vântul cald de mai a început să tăvălească pe ulița satului mirosul de putreziciune. La început au crezut că e vorba de leșul vreunui animal rătăcit care și-a găsit sfârșitul în vecinătatea lor. Când mirosul era încă la stadiul de iz deranjant doar pentru nasuri sensibile, au luat […]
Abia la douăzeci de ani am putut s-o înţeleg pe Clara, mai bine zis să simt ce, poate, simţise ea. Prima dată când l-am văzut pe Louis m-am oprit din mers – el era pe partea cealaltă a gardului de leandri albi de pe faleză – şi m-am gândit: Ce serios arată. Ştiam cine e, […]
Fără bani se parca pe o singură stradă, perpendiculară pe strada spitalului. De obicei veneam să-l vizitez pe grabă, mereu în drum spre casă de la serviciu. La ora aia nu găseam loc de parcare decît în capăt, departe, trebuia să fac rapid o laterală și lateralele îmi ieșeau perfect de pe vremea cînd făcusem […]
(ca și când nu s-ar fi povestit) . Și i-am zis… și i-am repetat… și ea nu, dom`le și nu! – Candidă ființă, i-am zis în cele din urmă, ea fiind a noua și, culmea, cea mai nouă dintre amantele mele, că niciodată n-am trecut la zece, conștient fiind de puterea mea de – ofof, […]