Revistă de literatură și alte mofturi
Senzaţia nouă, ciudată, cu care se trezise sîmbătă dimineaţă era ceva între ceea ce s-ar putea numi premoniţie şi lehamite. Îi era lehaminte să mai încerce şi avea un fel de premoniţie că nu va reuşi niciodată să ajungă unde îşi propusese. A mîncat, s-a uitat la un documentar despre evadări spectaculoase, şi-a dus căţeaua […]
Who’s afraid of Virginia Wolverine ( INTRO) Dacă Virginia Wolverine ar fi putut vorbi despre destinul ei, atunci cuvintele pe care le-ar fi folosit ar fi fost : „Counterburry Chow for the Drunk ” ” Wilhelm Shake-Speare the Dane” sau ” Bridget Jones does Hollywood by the number „. Dar pentru că cineva […]
Era seară şi puţin până la ora şase iar eu mă grăbeam, ca de obicei, să ajung la timp în staţia de autobuz. Mergeam repede, cu mâinile afundate în buzunare şi mă gândeam la toată prostia de zi care trecuse pe lângă mine ca un tren printr-o haltă pustie, la figurile posace pe care le […]
Dacă cruzimea intolerabilă a bogăţiei afişată în mod scandalos ar putea vorbi şi altă limbă decât cea a dispreţului, am putea auzi gâlgâitul eficace al unui nanounivers, acolo unde particulele nu staţionează niciodată şi mişcările sunt avorturi de sarcină electrică sau, dimpotrivă… am putea privi înspăimântaţi în miezul materiei şi ne-am dori numai să scăpăm […]
Omul care nu a prins niciodată roşu Domnul Seymour s-a născut în anul 1945, chiar după terminarea celui de-al doilea război mondial. De cum a ieşit din pântecul mamei, roz marmorat şi ţipând isteric, şi-a promis că nu o să prindă niciodată roşu la semafor şi că întreaga lui viaţă va fi o sumă […]
Mă-sa nu se simţea deloc bine, dar asta nu ȋnsemna nimic nou pentru Sofia. Bătrȃna zăcea de mai mult de zece ani ca un manechin tȃrȃt prin noroaiele celor mai depăşite tȃrguri, care odată stricat, a fost pus ȋntr-o cutie la fel de stricată, ȋn ideea că poate mai foloseşte la ceva, deşi toţi au […]
Fără nicio îndoială, pot zice că sunt fericit! Sunt mândru de mine şi îmi dau seama că nimic în plus faţă de ceea ce am nu ar putea să mă mulţumească mai mult. De cele mai multe ori simt un fel de detaşare sau, mai degrabă, un fel de recunoaştere a faptului că nu am […]
Pe Renata o văzuse de cîteva ori la nişte petreceri. Mereu în acelaşi loc, la Ducu, prietenul lor comun. Renata venea cu soţul ei, Cosmin cu soţia. Petrecerile de la Ducu aveau un iz aparte, aşa ca de sfîrşitul lumii şi nu se ştie ce-i făcea pe oameni să percuteze altfel decît în alte locuri. […]
Când s-a născut Damaschin, era o primăvară nici caldă, nici rece, nici cu ploaie, nici tocmai senină. Şi mai era şi noapte. Primăveri din acelea sunt chinul oamenilor bolnăvicioşi. Ăştia, nu ştiu cum se face, dar mereu se găsesc primprejurul lor oameni voioşi care, cum dă primul boboc în verde, cum încep să li se […]
(Premiul al III-lea la Concursul „Alb Hoinar”, Ediția a II-a, februarie 2016, Vrancea) Căsuța de la poalele muntelui părea gata să se prăbușească sub mormanul de zăpadă care o învelea. Veche și sărăcăcioasă, cu zugrăveala scorojită peste tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori […]
Mă decisesem să vând casa de vacanță de la Argintoasa. Pentru mama mea fusese întruchiparea visului perfect, refugiul ei. Dar ea demult nu mai este și nu puteam suferi că toate obiectele din casă aveau viața lor proprie, mult mai lungă decât cea a proprietarilor lor. Oricum locul era departe și nu prea merita drumul […]
”Până și timpul se încurca sau se rătăcea…” Julio Cortazar De multe ori era numai un cuvânt sau cioburile unei conversații, odată l-a stârnit aerul naiv și încurcat cu care una dintre admiratoarele sale încerca să introducă în mașina de cafea cele câteva monede pentru un espresso. Astfel de impresii, care pentru mine […]
Prima parte aici Se măsurau din priviri. Calmi, amîndoi ireal de calmi. Noi, cei care îi priveam făcusem un semicerc la vreo şase metri de ei. Nu era nici un adult, nici să repare la vreo maşină, nici să fumeze de la balcon. Familiştii erau la serviciu iar pe cei la pensie îi ţinea căldura […]
La început erau biletele. Era și trenul, un șarpe de tablă lunguieț, cu un Iona rătăcit în burta lui, umblând de la un capăt la celălalt. Biletele de tren puteau fi folosite oricând. Îți luai astăzi un bilet de la ghișeu, te duceai anul viitor cu trenul la munte sau la mare, la rubedeniile de […]
(Text înscris la Maratonul literar – mai, 2016) 10 mai 1960 Paris Liebe mutter, Sunt aproape. După atâtea săptămâni, sunt foarte aproape încât aş putea să-l… Îţi voi trimite „dovada” în curând. Abia după aceea, voi trece la îndeplinirea planului. Când l-am văzut prima oară, mi-am zis că nu poate fi atât de relaxat […]
Sunt seri adânci, seri în care dacă închid ochii parcă văd în spatele pleoapelor o lume de amintiri cum se formează. În acele seri mintea mea umblă din vis în vis, din lume în lume, prin tărâmuri ale visului pe care nu le înţeleg şi care nu se înţeleg. Când stau în pat, în liniştea […]
Din spaţiul pur, gândit imuabil, mă reflect în pereţi de oglinzi. M-arăt o siluetă în tonuri arămii, creată într-o clipă a jocului alienării părintelui meu, pictorul. Cu privirea zălogită în spatele unei legături plumburii, îşi înmuiase arătătorul într-o esenţă de ghindă strivită de-un călcâi nărăvaş, apoi îl îmbibase în uleiul unor nuci nimicite de exacerbate […]
Încremenise tot dinspre bolta măreaţă către umilul pământ… Ziua întreagă fulgurase cu ninsori. Cerul îngreunat părea să cadă peste munte. Din vârf de stei şi până hăt, în vale, pustiul întreg era parcă-nghiţit de apriga, deznădăjduita jale a nopţii prea curând sosite. Pierdut pe munte, vreme rătăcind, aude lupii năvălind, urlând. Nu-i vede, dar îi […]
Am fost odată ca niciodată, pentru că niciodată destinul meu nu va mai fi al altcuiva. M-am trezit devreme în acea dimineaţă, aşa cum făceam în fiecare zi. Mi-am aranjat buclele cu atenţie şi mi-am pus pe buze ruj roşu, singurul meu moft de altfel. Şi singurul pe care mi-l permit. Dacă lucrez într-o fabrică […]
Mi-am dat demisia și m-am oprit să beau o bere rece. La masa cealaltă un domn cu o pelerină de ploaie și pălărie îmi zâmbea sardonic. L-am salutat imaginar pentru că afară erau treizeci de grade celsius. O fetiță a trecut pe lângă mine cu un coșuleț de cireșe și m-a rugat să cumpăr câteva […]
Te trezești noaptea, față în față, despărțit doar de un ecran, cu om despre care nu știi nimic. Întotdeauna e mai ușor să te deschizi în fața unui necunoscut. Îți spune, în principiu, dacă e inteligent, ceea ce vrei să auzi, ca să nu dispari din cadru. Poate fi oricine. Uneori afli că lucrează într-o […]
I s-a spus că vor mai avea de aşteptat încă o jumătate de oră. Dar aşteptau deja de ceva timp şi i s-a urît să stea cu mîinile încrucişate sau să fumeze o ţigară după alta. Ar fi luat pe cineva la pumni, aşa ca să se mai dezmorţească, dar nu avea pe cine. Şi-a […]