Categorie: CREAȚII LITERARE

Încă puțin, încă puțin, nu te mai foi, e bine acum? Mai spune ceva, bun, cred că ești gata, să nu uiți ghiozdanul, și, pentru orice, mă suni, da? Înainte să-și acopere copilul, îl îmbrățișase de câteva ori, astea erau îmbrățișările de dimineață, puține în comparație cu ce urma când Dallas se întorcea de la […]

Avioanele mici cât un vârf de bisturiu lăsau crestături albe și drepte pe cer. Era sâmbătă dimineață și nu se auzea niciun zgomot. Fumam sprijinit de mașină așteptându-l pe Doru. A ieșit din curte după ce terminasem cu două țigări mai mult decât îmi propusesem. Chiar încercam să mă las. Chel, palid și cocoșat îmi […]

N-ai de ce să te gândești la moarte când țârâie telefonul în miezul nopții. Pe întuneric, strigătul are culoarea pământului și miroase a frunze mucezite și a fum. Respirația se oprește în gât iar inima pompează și mai multă frică. Prima dată deschid ochii și privesc panica direct în față. Ne cunoaștem bine noi două, […]

Ajuns în colțul străzii, Ovidiu a fost din nou, pentru a nu știu câta oară în ultimul timp, extrem de neplăcut surprins de aglomerația groaznică, de zgomotul claxoanelor și al motoarelor interminabilului șir de mașini care rulau încet, bară la bară și într-un sens și în celălalt. Era imposibil să găsești un loc de parcare, […]

Ne-am cunoscut în octombrie. Stăteam la CafedelMar și beam  un capuccino vienez. Ea se uita cum trec oamenii strada. Câteva minute nu ne-am zis nimic. I-am luat mâna subțire și am sărutat-o. Impasibilă. Eram un student sărac în vremea aceea, poate de asta nu valoram mult în ochii Adelei. „Mergem”, i-am spus și ea s-a […]

Vlad, 35, avea nickname-ul dark_angel pe site-ul unde nu mai speram că îmi voi găsi fericirea. Eu eram girl.interrupted și mă născusem înaintea lui cu doi ani. Nu-mi plăcea felul lui de-a vorbi, afectat, hipercorect, cu o topică alambicată, de parcă traducea din latină. La prima întâlnire am intrat într-un bar de rockeri. Îmi oferise […]

În perioada aia agățam bine, adică foarte bine, dar nu ce voiam. Pe lîngă școală, doar cu asta mă ocupam, petreceri, băutură, poker, munte. Ca să fiu cinstit, la munte nu am agățat niciodată. Făceam trasee grele și aveam preconcepția că tipele care urcă pe munte și fac trasee de dificultatea aia trebuie să fie […]

Ne plimbam până târziu pe străzile din Roma fredonând piese diferite, în același timp, până când una începea să dirijeze pescărușii care zburau deasupra Tibrului. Sfârșeam de fiecare dată râzând cu lacrimi, pe o bancă. Vorbeam mult, începeam mereu cu „Did you ever” sau „Did you know that”, petreceam nopți cu degetele pline de lipici, […]

În timpul cinei, Ileana Haineala vorbea cu soția ei, Nina Schanelec, și cu fiul lor, Thomas. – Uită-te la desenul ăsta pe care l-a făcut la grădiniță! Pe hârtia lui Thomas era desenată o girafă albastră. – Oh, ce frumos! Dar de ce e albastră? a întrebat Ileana. – Pentru că girafa zboară pe un […]

Niciodată nu fuseseră atâția bărbați în uniformă la noi la facultate. Aveau fețe serioase și țineau câte o mână pe armă. Mi se părea că sunt arme de jucărie, doar privirile opace ale celor care le purtau confirmau că sunt reale. Se umplea aula: jos, unde îmi plăcea să stau la început de an și […]

Îți vei aminti poate, cândva, de acea zi în care v-ați plimbat pentru ultima oară împreună, cu bicicletele. Uite, poate chiar acum, când aștepți la poarta 24 îmbarcarea în avionul de Frankfurt, așezat pe o bancă mai într-o parte, cu trolerul negru, cel mic, pentru călătorii scurte, lângă picior și, pe scaunul de alături, cu […]

Era într-o miercuri după amiază, tocmai terminasem lecția la geografie, fusese ceva despre irigațiile în Egiptul Antic și ne pregăteam pentru desen, unde aveam și o temă: cum vedem noi un oraș așezat la poalele muntelui, când, dintr-o dată, pe învățătorul nostru, domnul Hibler, l-a apucat tusea. O tuse care a debutat cu niște hârâituri […]

– Mi-ar trebui un spectrometru cu raze X ca să iasă ceva din cercetarea asta. Fără el umblu cu presupuneri. – De ce nu faci cerere să-ți cumpere unul? – M-ar da rectorul afară din birou. Costă o grămadă de bani. Mai trebuie și un aparat care să macine roca și s-o transforme în plăci […]

Se înserase repede. Pâcla lăptoasă aproape că dispăruse într-o negură din care abia se mai ghiceau brazii împovărați de zăpadă.  Ian se opri o clipă să-și tragă răsuflarea. Rucsacul părea mult mai greu acum la urcare. Își șterse cu  mâna promoroaca  din barbă. Ca să se mai încălzească își aminti cum îl mângâiase Ina la […]

Nouăzeci și trei de refugiați se prezentară de dimineață în fața Templului Găină. Atât de mulți încât lui Raul îi venea să nici nu se mai ridice din pat. O lumină caldă trecea printre draperii și se oprea fix pe pleoapele sale închise, care se strângeau și zvâcneau de frustrare. Își puse perna pe ochi, […]

Mă trezesc din cauza căldurii supărătoare. E doar mai, dar o căldură ciudat de ascuțită acoperă orașul meu, ca o ploaie. Îmi aud porii de pe întregul corp țipând intens. Deși ar trebui să fiu afară pe o căldură atât de intensă, coronavirus-ul e în plină desfășurare acum, așa că nu pot. Mănânc micul dejun, […]

Mă aflam pe ulița mare, care ducea spre digul din sat. Simțeam cum picioarele mi se afundau în colbul fin, ca într-un strat moale și pufos de zăpadă abia căzută din cer. Oricât de mult mi-aș fi dorit acum să fie iarnă, știam că mai era cale lungă până acolo. Vara era în toi de […]

Tudor aproape că se scăpă în pantaloni. De-abia mai avu putere să își strângă fesele. Avea două opțiuni: să fie de-a dreptul linșat de cei care se adunaseră în jurul mașinii, sau să intre într-un demaraj puternic, să o ia la sănătoasa, și să fie acuzat de părăsirea locului accidentului. Halca de carne pe care […]

„Șinele de tren se intersectează, fugitiv, doar în gări.”   Pe de-o parte era mulțumit că se trezise, nu de mult timp, dintr-un somn bun, pe de altă parte îl irita faptul că și acum, la sfârșitul concediului – „vacanța de toamnă”, cum îi spunea –, nu se simțea grozav de odihnit. Gara se arăta […]

Turnurile de oțel și sticlă din La Défense stau ascunse în ceață, de la fereastră abia pot distinge silueta Marelui Arc. Dimineață, blocați în ambuteiajul de pe Quai de Dion, șoferul mi-a spus: „De-acum gata, domnule d’Auvray, a venit toamna”. Am dat din cap aprobator către imaginea lui din oglinda retrovizoare și m-am gândit că […]